luni, 14 iulie 2008

noi amintiri



Yellow


Week-endul asta a fost unul plin de multe first time..sa o luam cu inceputul...sunt genul de om caruia ii place sa faca surprize celor dragi, mai ales genul asta de suprriza. La cluj e un prieten de al meu, foarte de treaba, genul de om cu care it's fun to be with, si cu care trebuia sa ma intalnesc vineri, pentru e merge la un chef in belis. Dar pentru ca nu mai putea de dorul meu, si recunosc si eu de dorul lui, si pentru ca eu sunt asa mai evil evil, am planificat de 1 saptamana cu vlad cum sa facem sa il tinem in cj sa nu plece acasa, aburind cu tot felul de motive...cee ce e foarte funny si iritant in aclesi timp e ca am reusit sa ascundem asta 1 saptamana, prin miniuni si minciunele, ptr ca inainte cu 1 zi el sa traga cu ochiu la convesartia pe care o aveam eu cu vlad si a aflat ca vin mai redepe :-(...si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, am fost nevoita s aii zic chiar eu cu cateva ora inaite...uite de ce...
Anyways, joi pornesc eu foarte mandra de mine spre cluj, fericita ca plec din sibiu, ca ma asteaptra un supwer week-end la munte etc etc.pana aici toate bune si foarte fumoase...mai putin partea in care am stat o juma de ora in autogara in sibiu, asteptand dacosul care trebuia sa mearga la cluj...cand intr-un final mi-am pierdut rabdarea am mers sa cer informatii, si nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca dacosul nu mai intra in autogara, si citez "opreste undeva in strada"..am ramas tablou..mai frumos era ca nu aveam nimic pana pa ora 14:30...ora la care eu trebui sa fiu deja in cluj. Ceea ce m-a enervat si mai tare e ca nimeni nu a anunat nimic...adica eram 4 oameni care asteptam in autogara dacosul, nestiind nimic de aceasta mica modificare...am sunat-o pe sora-mea care venise la cluj cu 1 sptamana inainte si am intrebat-o daca stia ceva de chestia asta, si a ramas si ea uimita, ptr ca dacosul intrase in autogara...dar se pare ca la noi modificarile se fac de pe o zi pe alta si nimeni nu se oboseste sa anunte ceva..

Asa ca m-am trezit oarecum trapped in sibiu...eram cu o tipa pe care o cunoscusem atunci, si ea a sugerat sa ne inceram norocu la ia-ma nene...am zis ok..suntem 2, nu prea aveam ce sa pierdem...am inceput sa facem haz de necaz cand am ajuns la Mac, insa am luat pzitia oficiala :-)) de autostop, si dupa 15 minute am avut noroc cu un nene de treaba care ne-a luat...si uite asa am facut stopul pentru prima data...am ajuns ok la cj, cu doar 1 ora intarziere, prietenul respectiv s-a bucurat de venirea mea, chiar daca aflase de ea pe cai neortodoxe :-P si asa a inceput un super week-end.

De la cluj am plecat la zalau, again, my first time, there, si a fost tare dragut..am cunoscut lume noua si de treaba si am ras mult (asta fac de obicei)...vineri am plecat la belis...pentru prima data acolo...foarte frumos locul..as spune chiar superb...lac mare, peisaj minunat, vreme calda, cu un soare mai mult decat generos si prieteni de distractie. uite, ca sa fiu dragutza, pun si o poza doua cu locul unde am fost. ce m-a bucurat foarte tare e ca am putut sa fiu si cu prietena mea cea mai buna, sil, si cu prietenu ei...we had a really good time together...

All in all a fost un week-end plin de first times. un week-end in care m-am distrat, relaxat si am mai si invatat cate ceva.

Va doresc sa aveti week-enduri numa asa, chiar daca e cam aiurea sa vorbesc de week-end..after all...e doar luni :-D


Zambeste spre voi


littelm

miercuri, 9 iulie 2008

boabe galbene

Yellow

Azi am mancat pentru prima data in an porumb fiert. cand am intrat in bucatrie am fost intampinata de un miros atat de placut, plin de amintiri, atat de familiar in perioada asta.

Poate ca acum tu, cel sau cea care imi citesti articolul, te intrebi cum poate un miros a ceva care fierbe sa iti trezeasca amintiri. ei...se prea poate...mai ales daca amintirea vine tocmai de departe, de cand eram muuult mai mica de cat sunt acum (si la inaltime si la ani :-P), si stateam impreuna cu sora-mea si verisoara mea in bucataria minuscula de bloc a bunicilor mei, si nu stiam ce sa facem sa se fiarba mai repede porumbul...cred ca ii puneam pe bunici din 5 in 5 minute sa verifice daca nu cumva s-a facut...si apoi cand in sfarsit era gata, mancam cu o pofta atat de mare, incat dupa 10-15 minute toate 3 ne plangeam de dureri de burta...dar sincer acum...cand ma gandesc la gustul ala atat de bun, la boabele acelea aurii...merita orice durere de burta :-P

Asa ca dragii mei, va doresc sa mancati porumbul fiert cu cat mai mare pofta, sa va trezeasca amintiri placute sau tocmai sa creeati unele.

Cu zambete,
littelm

the first one

9 iulie, 2008, miercuri

yellow

Uite ca am intrat si eu in randul oamenilor care atunci cand vor sa isi impartaseasca gandurile dau un dublu click si ajung pe blogul lor si acolo scriu cate luna si in stele.

Pentru cei care chiar imi viziteaza blogul, de data asta scapati ieftin...scriu doar cateva randuri, asa de intrare in lumea blogurilor.

Multumesc vlad pentru ajutorul da in creearea blogului meu...a blogului cu zambete

Till next time

littlem