cea mai minunata zi

Va scriam vineri ca sambata o sa zbor pentru prima data! well i did!! si a fost cea mai frumoasa experienta de pana acum.

Am pornit cu Alex- instructorul- dis de dimineata, ma rog la 11 :-p, spre orasu Kolin , care e la 57 de kilometri de Praga, si de acolo am mai mers cu auto-talpa inca vreo 40 de minute pana am ajuns la aeroportul din Kolin. Reactia mea cand am ajuns: "Uai ce de avioane!!" Raspunsul lui Alex : "Pai da, din moment ce suntem pe un aeroport". De cum am ajuns Alex s-a apucat sa faca inspectia avionului cu care urmam sa zburam. E un lucru pe care il face intotdeauna inainte de a zbura. A verificat inca o data conditiile meteo, a dotat avionul cu pungi in caz de nevoie :-p, si apoi we were set to fly.

Decolarea s-a facut fara probleme, nici nu am simtit cand eram deja in aer si vedeam cum casele se fac din ce in ce mai mici. Desi cea mai ridicata altitudine la care am zburat a fost 400 de metri, aveam impresia ca sunt foarte foarte sus. Fara indoiala cel mai frumos si mai plin de adrenalina moment a fost cand am urcat brusc si apoi am zburat in picaj! A fost ceva de nedescris. In cabina s-a produs efectul de gravitatie inversa si pluteam efectiv prin cabina si la fel s-a intamplat cu camera si apa care le aveam cu mine. A fost incredibil.

Fiind pentru prima data cand eram intr-un avion, a fost o experienta extraordinara pe care abia astept sa o repet. Daca la decolare am fost destul de calma si de linistita,nu la fel am fost la aterizare. Sa vad cum pamantul de apropie de mine cu viteza, nu a fost tocmai o senzatie foarte placuta. Dar Alex e in instructor foarte priceput si am avut o aterizare lina, fara bruscari mari.

Desi am ajuns acasa rupta de oboseala, am avut o zi minunata, in care am cunoscut noi trairi si am descoperit noi modalitati de a avea trairi inedite. Va las sa admirati cateva poze si un mic filmuletz

deasupra pamantului

Maine o sa am ocazia sa experimentez ceva total nou si inedit. Un amic din Praga este instructor de zbor si m-a invitat la o tura cu avionu!! Vremea se anunta a fi numai buna de dat cu avionu si de incercat sa aterizam fara probleme majore. So, wish me luck, keep your fingers crossed for me si revin maine cu detalii multe si proaspete

la curent cu tot ce misca

Chiar daca sunt departe de tara, imi place sa ma tin la curent cu ce se intampla pe plaiuri mioritice, mai ales in domeniul politic. Asa ca am urmarit cu mare interes actiunile care au tinut prima pagina a ziarelor in ultima saptamana. Am fost foarte amuzata sa vad ce mare tam-tam s-a creeat in jurul primarului nostru si posibila lui numire ca prim-ministru. Toata lumea vorbea despre asta, ba chiar am citit ca la Sibiu s-a adunat lumea in piata mare ca sa il sustina, ca mai apoi totul sa se termine, sau macar sa fie pus pe pauza, de decizia mai marelui.

Personal, cred ca a facut o greseala ca nu l-a numit pe Iohannis, pentru ca desi nu imi place omu, trebuie sa recunosc ca e capabil si ar fi fost in stare sa produca schimbarea mult dorita. E drept ca in 2 luni nu ar fi facut mare lucru, dar si-ar fi asigurat locu dupa alegerile prezidentiale, ar fi aratat ca e omul potrivit. Cu respingerea lui Iohannis ca prim-ministru, presedintele cred ca a cam pierdut din suportul sibienilor, care il respecta foarte mult pe primar. La urma urmei, au si de ce, pentru ca a facut multe lucruri bune pentru oras si a contribuit la dezvoltarea si recunoasterea sa internationala. Repet, nu imi place omul deloc, dar consider ca trebuie sa dam Cezaurului ce a al Cezaurului.

Astept cu nerabdare alegerile din noiembrie, si clar o sa merg sa votez la ambasada, pentru ca dupa fiascoul creat la alegerile pentru PE, mi-am promis ca nu o sa mai ratez nici un vot. E aproape clar ca va iesi tot Basescu, dar sunt foarte curioasa cu cine va intra in turul 2.

din Praga cu drag

Acum ceva timp postam un articol cum ca sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa obtin o bursa Erasmus in Praga. Intre timp am si ajuns in frumoasa capitala ceheasca. As fi vrut sa zic insorita capitala, dar aici soarele e ceva atat de rar, si ploile atat de dese, incat am impresia ca sunt in Anglia. Dar sunt fericita ca am ajuns aici, in cele din urma, mai ales ca am calatorit vreo 18 ore cu trenu. Puteti sa va amuzati de modul in care m-am asigurat pe timpul noptii in tren, pentru ca eram singura si cum sunt mai panicoasa din fire, mi-am luat toate masurile de siguranta care le aveam la dispozitie :-p

Am optat sa stau in camin, pentru ca e clar mai ieftin decat sa stau in chirie, dar si pentru ca aici sunt cazati toti studentii Erasmus, si m-am gandit ca e o sansa buna sa cunosc lume. Pana aici toate bune si frumoase, numai ca atunci cand am ajuns la camin, cei de la receptie m-au cam luat drept baiat si astfel am ajuns sa stau in camera cu un tip! Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns in camera si am vazut ca din pat ies 2 picioare..masculine :-p. Nici unu din noi nu avea chef sa se mute, asa ca am hotarat sa stam asa o perioada. Andreas s-a dovedid a fi un tip foarte de treaba, cu care am ras foarte mult si cu care pot sa vorbesc foarte multe chestii. Intre timp el s-a mutat, si acum stau cu o tipa din Spania, la fel de amuzanta si de simpatica, care cred ca imi va lipsi foarte mult cand o sa plec.

Alte peripetii : in prima zi cand mi-am pus mancarea pe frigider- aveam snitzele home made de catre mama si carne buna de pui- m-am trezit fara ea! De mentionat ca avem 2 frigidere pe palier, care servesc la vreo 6 camere. M-am cam ofticat eu asa cand am vazut ca patesc una ca asta, si mi-am luat restu de mancare si mi-am lipit-o de pervazul geamului- stau la etajul 6, asa ca de aici cam greu sa mi se fure.

Intre timp problema cu frigideru s-a rezolvat, ne-am pus lacat, incep sa ma bucur din plin de viata de student Erasmus, care e diferita de ceea ce ma asteptam, si nu ma gandesc la cat de mult imi lipsesc prietenii mei de acasa.

long time ago

Uau!

Un bun prieten care cotrobaia prin podul lui a dat peste acest mic si uitat pachet de scrieri, numit blog! Nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand mi-am revazut opera de arta ( :-))) ), mai ales ca stiu ca atunci cand am inceput acest blog eram foarte entuziasmata sa scriu, sa impartasesc cu restu lumii ce cred si ce traiesc eu. Acum, recitind ultimele articole, mi-am dat seama ca nu am mai scris nu din lipsa de activitate, ca de asta am avut din plin :-p (si acum va rog sa nu va ganditi la cine stie ce prostii) ci pur si si simplu din comoditate. Imi era lene sa stau in fata laptopului, sa incerc sa imi gasesc o exprimare cat mai buna si mai potrivita pentru postarile mele.

Cred ca de acum inainte nu o sa ma mai gandesc prea mult la asta, ci pur si simplu o sa scriu, pentru ca la urma urmei, nu am talent de jurnalist, dar imi place sa scriu, nu am experienta vasta in domeniu, dar sunt gata sa o dobandesc. Si in plus, stiu cativa oameni carora le e dor de blogu meu si de mine.

Acestea fiind spuse, imi urez mie insami bun revenit in lumea blogurilor si sa am cat mai multe articole :-d.

de zambit si cugetat

Yellow

De la un prieten citire. Just enjoy si apoi stati si vedeti cata dreptate are, lasand la o parte satira si umorul. Recunoastesti va rog talentul...poate asa mic cum e el.

Cu zambete largi

littlem

http://www.poezie.ro/index.php/personals/13900244/Vând_ţară…

pentru ca stiu ca pot

Yellow

Sunt fericita si mandra de mine!!! Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa crezi in ceea ce vrei, sa muncesti sa obtii ceea ce vrei si la sfarsit, cand ai obtinut, sa savurezi clipa din plin si indelung.

Azi -15 mai-am avut interviul pentru a obtine o mobilitate Erasmus , in Praga, pentru primul semestru din anul 3. Am fost foarte stresata de chestia asta, in mare si pentru ca asa sunt eu , mai stresata de felu meu, dar si pentru ca imi doream foarte extrem de mult sa reusesc. Am muncit mult sa imi fac dosaru de aplicatie, si nu a fost doar munca pe care am depus-o acum, in ultima luna...mi-am dat seama ca toata munca mea de pana acum..toate trainningurile, toate proiectele natioanale sau locale in care m-am implicat..acum se vad rezultatele..pe langa satisfactia oferita atunci pe moment.

Chiar daca a fost stresant pana am aflat rezultatele, nimic nu cred ca se poate compara cu momentul in care am aflat ca voi pleca in Praga la anu...mai ales ca eram 4 studenti pe o bursa, si toti ne-o doream foarte mult. Pana la urma toti am reusit sa obtinem o mobilitate Erasmus, fie ca a fost unde am vrut fie prin redistribuire. Cu mare drag va recomand celor care va ganditi sa plecati Erasmus..nu stati pe ganduri...e ceva munca, dar si un sentiment incredibil cand vezi ca se poate si mai ales atunci cand ai incredere in tine.

Cu un zambet mare si fericit

littlem

a trip to the big city

Yellow

Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.

Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.

Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.

Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand

Cu zambete


littlem

in Parcul Cismigiu

copilu din mine prin Parcul Herastrau

Surorile Roman

SimPE2009

Yellow

Chiar daca a trecut ceva vreme de la evenimentul care da si titlul acestui minunat-care sper ca va fi-articol- intentionat am asteptat atat, pentru ca asa pot sa scriu mai obiectiv, la o distanta de toate emotiile, bucuria, stresul si oboseala care au fost atunci si imediat dupa.

Pentru cei care (inca) nu stiau anul acesta la Cluj a avut loc cea de-a doua editie a Simularii de Parlament European. Intrucat la prima editie a proiectului am fost participant, experimentand pentru 3 zile viata de euro-parlamentar, anul acesta am hotarat sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad cum e sa si organizezi un astfel de eveniment. Inainte sa va impartasesc din experienta acumulata, cred ca ar fi mai ok sa vad dau niste detalii legate de proiect in sine.

Simularea de Parlament European, este un proiect national, organizat de SSE (Societatea Studentilor Europenisti, www.sse.ro ) Cluj-Napoca, si care reuneste 135 de participanti din toata tara, de la cele mai importante centre universitare nationale. Aflat la cea de-a doua editie, proeictul a fost finantat de catre The German Marshall Fund, prin Programul Balkan Trust for Democracy, si a urmarit structura Parlamentului European. Cei 135 de participanti au fost impartiti pe 5 comitete, fiecare dintre ei reprezentand o tara si un partid, discutand timp de 2 zile probleme actuale ale Europei. Rezultatele celor 2 zile de sedinte pe comitete au putut fi observate in cadrul sedintei plenare, cand fiecare comitet a supus votului plenar 1 sau 2 rezolutii.

Buuun. Acum ca v-ati facut oarecum o ideea despre acest proiect, sa va impartasesc putin din munca din spate a acestui proiect. Munca a inceput inca din iunie 2008 cand au fost alesi cei 3 coordonatori, care au avut si sarcina sa gaseasca si finantare pentru a putea pune in practica acest ambitios proiect. Acest pas a constitut partea usoara, intrucat incepand cu ianuarie 2009, am ajuns sa ma raportez in ce zi suntem in functie de ce sedinta aveam. Am petrecut foarte multe ore cu fetele si co-coordonatorii implicati, incercand sa rezolvam toate probleme care apareau la fiecare sedinta. Cred ca niciodata nu o sa il uit pe Alex (Obama) cum a preluat initiativa la o sedinta si a facut diferite trasee pentru participanti ca sa incapem in sala de mese...chiar daca am stat atunci 4 ore in aceeasi sala, lipiti de scaune, am ras cu lacrimi.

In 13 martie am avut debutul proiectului prin conferinta de deschidere, si emotiile au fost maxime, mai ales ca in desteptaciunea mea imensa am uitat sa aduc cafeaua la coffee break si pret de 10 minute am servit doar ceai...Dar participantii au inteles situatia si am facut haz de necaz. La final toata lumea a fost multumita de coffee break, si mai ales de ceaiul de lamaie, pe care cu greu l-am facut sa treaca de votul celorlalti coordonatori si co-coordonatori :-p

Acum la aproape 1 luna, cand mi-am recuperat viata si somnul, pot spune ca acest eveniment a fost cel mai important proiect pe care l-am organizat, in urma caruia am invatat sa ma organizez mai bine, sa relationez mai bine cu oamenii si sa fac fata unor situatii de stres si intensitate maxima. Si ca sa vedeti ca nu ma laud singura: http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/parlamentul_european_la_cluj_60530.html and enjoy

Cu zambete

littlem


la conferinta de presa

cu toti participantii si voluntarii implicati in SimPE 2009

cultura

Yellow

Marti , 24.03.2009, ora 19, va asteptam la concertu special Sibiu Youth Orchestra, sala Thalia, Sibiu. Dirijor Bebeselea Gabriel, solist Raceu Vlad, vioara

Cu zambete

littlem

valentine sau dragobete

Yellow

Azi e minunata zi de 14 februarie (ceea ce inseamna ca maine va fi 15 :-p, si voi fi in cluj!!!), pentru unii o banala zi de sambata, pentru unii o ocazie sa-si sarbatoreasca ziua de nume, dar pentru cei mai multi ziua de 14 februarie este ziua in care baietii/barbatii isi golesc buzunarele -nu conteaza ca e criza financiara- in incercarea de a rascumpara toate datile cand iubita lor nu a vrut decat sa iasa la o plimbare, sau sa leneveasca impreuna in casa, si le coplesesc pe bietele cu flori, ursuleti in inimioara, ciocolata in forma de inimioara...tot ce ce se poate in varianta de inimioara. La randul lor fetele, impresionate de gestul dragilor lor prieteni (si mai ales de faptul ca si-au amintit ce e de 14 februarie) isi cumpara tot felul de lenjerii care mai de care mai non existente, mai mulate si bineinteles rosii. Ceea ce e foarte amuzant, pentru mine cel putin, e faptul ca 80% din cei care se agita de numa pentru Ziua indragostitilor, a doua zi, adica in 15, o iau de la capat cu relatia monotona in care el iasa cu baietii la bere sau ocazional o mai scoate si pe ea la un suc, iar ea.....ea isi tot aminteste ce dragut a putut sa fie el acum 2 zile, si numara zilele ramase pana la urmatorul rasfat.

Eu sunt anti-Valentine's day. De fiecare data (cand am avut cu cine :-p) am sarbatorit Dragobetele, pentru ca 1. nu avem nevoie de o sarbatoare de import sa ii aratam celui/cea de langa noi cat de mult inseamna pentru noi, 2. traim totusi in Romania, si oricat de naspa si de aiurea ar fi tara asta (sunt prima care voi sustine mereu acest lucru) avem si chestii dragute, care tin de noi si de traditia noastra. Asa ca anu acesta, din nou voi sarbatori Dragobetele, alaturi de prietenul meu, care mai mereu imi arata ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa ma alinte sau sa fie extra sweet cu mine.

Cu un zambet larg

littlem

de ce sesiunea e stresiunea

Yellow

De cateva zile la mine acasa, la Sibiu, ninge, ca de altfel in mai toata tara. Tocmai cand incepeam sa ma bucur de mirosul de primavara, de razele calde si zambarete ale unui soare tot mai darnic, a reaparut ea : ninsoare asta cruda si umeda care te impiedica de la atat de multe chestii faine. Dar sa lasam vremea si capriciile ei, caci oricum presimt ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, va fi tot cum vrea ea.

Pentru majoritatea prietenilor mei exista in an o perioada de 6 saptamani (impartita in 2 perioade a cate 3 saptamani) in care fiecare se da de ceasu mortii, uita sa mai ingurgiteze (atat de mult imi place cuvantul asta, suna asa dur :-p), uita sa mai doarma asa in nesimtire, fiind bucuros daca apuca 3-4 ore decente de somn, iar de iesit la un suc ,o bere ceva nici nu se pune problema. Si uite ca vine si primul examen..studentu se simte pregatit, ca doar a invatat si s-a stresat la maxim. Cand vin insa subiectele, surpriza! nici unu nu se incadreaza in temele date. Studentu se panicheaza, are un black-out total, ce mai, se vede deja in restanta.

Buun. A trecut primul examen, dar mai vin dupa el alte 6, 7..depinde de facultate. Ceea ce e foarte amuzant (cel putin pentru mine, care incep sa am un umor din acela englezesc :-p) e faptul ca toata lumea incearca sa ingramadeasca aceste 8-9 examene in 3 saptamani, in ideea in care fiecare examen trebuie sa aiba 2 date diferite, si intre fiecare examen trebuie sa fie o distanta de (cel putin) 2 zile, nesocotind sambata si duminica (desi cei fara familie sau alta ocupatie te vor chema si in acele zile).

Si uite asa, studentu nostru, dupa 3 saptamani de nemancat, nedormit si stresat la maxim, isi pica 2 examene, pentru ca 1. nu a fost suficient de destept sa isi pune un prieten afara sa ii trimite si lui raspunsurile le grila afisata in timpul examenului si 2. nu are un telefon din ala smecher si hands free fara fir la casti ca sa ii sopteasca acelasi prieten subiectele la care altii scriu de zor pagini intregi, de raman fara pasta in pix.

Asta pentru toti cei spun ca sesiunea a trecut fara probleme...acum stim de ce.

Cu un zambet nins

littlem

suntem mai buni decat atat

Yellow

Nu mi se intampla sa scriu des (asa cum se poate bine observa din abundenta articolelor mele :-p)dar se intampla cateodata sa am foarte multe de zis/scris..si atunci, de cele mai multe ori, imi place sa incep sa scriu...asta bineinteles dupa ce l-am epuizat pe bunul meu prieten Liviu cu toate parerile mele.

Am citit zilele trecute pe blogului unui...si uite ca aici ma impotmolesc. Pentru ca as fi tentata sa scriu pe blogul unui prieten, numai ca persoana in cauza nu imi este prieten, nu il pot considera asa, e ceva mai mult si in acelasi timp ceva mai putin...dar sa nu ne lasam blocati de acest mic detaliu. Deci dupa cum ziceam..citeam zilele trecute blogului unui tip (suna atat de impersonal...n-am ce-i face) un articol care m-a antrenat apoi intr-o discutie foarte in contradictoriu cu el. Articolul este foarte bine scris, cel putin mie asa mi se pare, (va las linkul, sa va dati cu parerea www.karmaekarma@blogspot.com ) dar ceea ce a scris in articol..

Simt nevoia unui raspuns mai bun decat mesajele trimise in seara aceea. Da, meritam tot ceea ce ni se intampla, tot ceea ce am creat - bun sau rau- isi arata acum repercusiunile. Dar doar pentru ca mereu tintim sa obtinem ceva mai bun, mai performant, asta nu ne dezumanineaza, nu ne face sa uitam sa zambim, sa avem incredere si sa iubim. Atata timp cat nu ne pierdem increderea in noi insine, cat stim ca daca vrem cu adevarat ceva se poate obtine, nimic nu e imposibil, si pentru asta nu trebuie sa calci peste prietenul tau sau sa ranesti fara sa iti pese. Da, ar fi mult mai usor, dar ar diminua apoi si placerea, satisfactia de la sfarsit.

Refuz sa cred ca omul ar trece peste orice si oricine pentru a-si atinge un scop...cred ca asta ne-ar face sa ne intoarcem la starea naturala, sa iesim din societate si sa nu ne fie impuse nici un set de reguli, valori sau principii dupa care sa ne ghidam...ori omul tocmai din cauza asta a iesit din stare naturala...pentru ca simtea nevoie de asociere..se creaza astfel un paradox..cum poate omul sa isi distruga semenul pentru care a renuntat la ceva care ii era bine?


Poate ma ajuti sa iti inteleg rationamentul..


Cu zambete


littlem

miros de primvara

Yellow

E tarziu...colega mea de camera doarme, sau ma rog incearca sa adoarma ignorand zgmotul produs de tastatul meu pe laptop, eu ascult Regina Spektor (cunoscatorii stiu) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa gasesc ceva care sa fie cel putin la fel de bun ca ultimul articol-in care scriam despre el si despre cat de fericita ma face- ci pur si simplu sa scriu...nu ca o necesitate pentru a avea articole pe blog, ci pur si simplu pentru a exprima ce simt, ce gandesc...libertatea de exprimare.

In ultimele zile afara se simte miros si traire de primavara...iubesc mirosul acesta...acum pun pariu ca luati pauza 1 minut si va ganditi cum poate sa miroase primvara, sau cum arata trairea primaverii...hai sa va ajut. Cel mai banal si simplu lucru e faptul ca temperaturile cresc, apoi e faptul ca ziua isi mareste durata...incet, dar sigur. pentru mine, primavara miroase a aer curat, a purificare..trairea primaverii o simt si o vad in zambetele oamenilor, care sunt mai putin friguroase, mai mult pline de caldura si energie....

Cel mai mult primavara imi place sa ies la plimbare...seara e o combinatie minunata de iarna si well...primavara (imi pare rau vladi, nu gasesc acum un sinonim pentru primavara)...ador sa ma plimb pe strazile mici, luminate de un stalp iluminator singuratic, sa imi aud pasii pe strada si gandurile cum se lovesc intre ele in capul meu, si printre toate ele se strecoara un cantec care aduce cu el amintirea unor vremuri nu demult trecute dar care nu se mai intorc...

De data asta cu o urma de melancolie

littlem