suntem mai buni decat atat

Yellow

Nu mi se intampla sa scriu des (asa cum se poate bine observa din abundenta articolelor mele :-p)dar se intampla cateodata sa am foarte multe de zis/scris..si atunci, de cele mai multe ori, imi place sa incep sa scriu...asta bineinteles dupa ce l-am epuizat pe bunul meu prieten Liviu cu toate parerile mele.

Am citit zilele trecute pe blogului unui...si uite ca aici ma impotmolesc. Pentru ca as fi tentata sa scriu pe blogul unui prieten, numai ca persoana in cauza nu imi este prieten, nu il pot considera asa, e ceva mai mult si in acelasi timp ceva mai putin...dar sa nu ne lasam blocati de acest mic detaliu. Deci dupa cum ziceam..citeam zilele trecute blogului unui tip (suna atat de impersonal...n-am ce-i face) un articol care m-a antrenat apoi intr-o discutie foarte in contradictoriu cu el. Articolul este foarte bine scris, cel putin mie asa mi se pare, (va las linkul, sa va dati cu parerea www.karmaekarma@blogspot.com ) dar ceea ce a scris in articol..

Simt nevoia unui raspuns mai bun decat mesajele trimise in seara aceea. Da, meritam tot ceea ce ni se intampla, tot ceea ce am creat - bun sau rau- isi arata acum repercusiunile. Dar doar pentru ca mereu tintim sa obtinem ceva mai bun, mai performant, asta nu ne dezumanineaza, nu ne face sa uitam sa zambim, sa avem incredere si sa iubim. Atata timp cat nu ne pierdem increderea in noi insine, cat stim ca daca vrem cu adevarat ceva se poate obtine, nimic nu e imposibil, si pentru asta nu trebuie sa calci peste prietenul tau sau sa ranesti fara sa iti pese. Da, ar fi mult mai usor, dar ar diminua apoi si placerea, satisfactia de la sfarsit.

Refuz sa cred ca omul ar trece peste orice si oricine pentru a-si atinge un scop...cred ca asta ne-ar face sa ne intoarcem la starea naturala, sa iesim din societate si sa nu ne fie impuse nici un set de reguli, valori sau principii dupa care sa ne ghidam...ori omul tocmai din cauza asta a iesit din stare naturala...pentru ca simtea nevoie de asociere..se creaza astfel un paradox..cum poate omul sa isi distruga semenul pentru care a renuntat la ceva care ii era bine?


Poate ma ajuti sa iti inteleg rationamentul..


Cu zambete


littlem

miros de primvara

Yellow

E tarziu...colega mea de camera doarme, sau ma rog incearca sa adoarma ignorand zgmotul produs de tastatul meu pe laptop, eu ascult Regina Spektor (cunoscatorii stiu) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa gasesc ceva care sa fie cel putin la fel de bun ca ultimul articol-in care scriam despre el si despre cat de fericita ma face- ci pur si simplu sa scriu...nu ca o necesitate pentru a avea articole pe blog, ci pur si simplu pentru a exprima ce simt, ce gandesc...libertatea de exprimare.

In ultimele zile afara se simte miros si traire de primavara...iubesc mirosul acesta...acum pun pariu ca luati pauza 1 minut si va ganditi cum poate sa miroase primvara, sau cum arata trairea primaverii...hai sa va ajut. Cel mai banal si simplu lucru e faptul ca temperaturile cresc, apoi e faptul ca ziua isi mareste durata...incet, dar sigur. pentru mine, primavara miroase a aer curat, a purificare..trairea primaverii o simt si o vad in zambetele oamenilor, care sunt mai putin friguroase, mai mult pline de caldura si energie....

Cel mai mult primavara imi place sa ies la plimbare...seara e o combinatie minunata de iarna si well...primavara (imi pare rau vladi, nu gasesc acum un sinonim pentru primavara)...ador sa ma plimb pe strazile mici, luminate de un stalp iluminator singuratic, sa imi aud pasii pe strada si gandurile cum se lovesc intre ele in capul meu, si printre toate ele se strecoara un cantec care aduce cu el amintirea unor vremuri nu demult trecute dar care nu se mai intorc...

De data asta cu o urma de melancolie

littlem