Yellow
Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.
Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.
Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.
Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand
Cu zambete
littlem
in Parcul Cismigiu
copilu din mine prin Parcul Herastrau
Surorile Roman
Yellow
Chiar daca a trecut ceva vreme de la evenimentul care da si titlul acestui minunat-care sper ca va fi-articol- intentionat am asteptat atat, pentru ca asa pot sa scriu mai obiectiv, la o distanta de toate emotiile, bucuria, stresul si oboseala care au fost atunci si imediat dupa.
Pentru cei care (inca) nu stiau anul acesta la Cluj a avut loc cea de-a doua editie a Simularii de Parlament European. Intrucat la prima editie a proiectului am fost participant, experimentand pentru 3 zile viata de euro-parlamentar, anul acesta am hotarat sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad cum e sa si organizezi un astfel de eveniment. Inainte sa va impartasesc din experienta acumulata, cred ca ar fi mai ok sa vad dau niste detalii legate de proiect in sine.
Simularea de Parlament European, este un proiect national, organizat de SSE (Societatea Studentilor Europenisti, www.sse.ro ) Cluj-Napoca, si care reuneste 135 de participanti din toata tara, de la cele mai importante centre universitare nationale. Aflat la cea de-a doua editie, proeictul a fost finantat de catre The German Marshall Fund, prin Programul Balkan Trust for Democracy, si a urmarit structura Parlamentului European. Cei 135 de participanti au fost impartiti pe 5 comitete, fiecare dintre ei reprezentand o tara si un partid, discutand timp de 2 zile probleme actuale ale Europei. Rezultatele celor 2 zile de sedinte pe comitete au putut fi observate in cadrul sedintei plenare, cand fiecare comitet a supus votului plenar 1 sau 2 rezolutii.
Buuun. Acum ca v-ati facut oarecum o ideea despre acest proiect, sa va impartasesc putin din munca din spate a acestui proiect. Munca a inceput inca din iunie 2008 cand au fost alesi cei 3 coordonatori, care au avut si sarcina sa gaseasca si finantare pentru a putea pune in practica acest ambitios proiect. Acest pas a constitut partea usoara, intrucat incepand cu ianuarie 2009, am ajuns sa ma raportez in ce zi suntem in functie de ce sedinta aveam. Am petrecut foarte multe ore cu fetele si co-coordonatorii implicati, incercand sa rezolvam toate probleme care apareau la fiecare sedinta. Cred ca niciodata nu o sa il uit pe Alex (Obama) cum a preluat initiativa la o sedinta si a facut diferite trasee pentru participanti ca sa incapem in sala de mese...chiar daca am stat atunci 4 ore in aceeasi sala, lipiti de scaune, am ras cu lacrimi.
In 13 martie am avut debutul proiectului prin conferinta de deschidere, si emotiile au fost maxime, mai ales ca in desteptaciunea mea imensa am uitat sa aduc cafeaua la coffee break si pret de 10 minute am servit doar ceai...Dar participantii au inteles situatia si am facut haz de necaz. La final toata lumea a fost multumita de coffee break, si mai ales de ceaiul de lamaie, pe care cu greu l-am facut sa treaca de votul celorlalti coordonatori si co-coordonatori :-p
Acum la aproape 1 luna, cand mi-am recuperat viata si somnul, pot spune ca acest eveniment a fost cel mai important proiect pe care l-am organizat, in urma caruia am invatat sa ma organizez mai bine, sa relationez mai bine cu oamenii si sa fac fata unor situatii de stres si intensitate maxima. Si ca sa vedeti ca nu ma laud singura: http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/parlamentul_european_la_cluj_60530.html and enjoy
Cu zambete
littlem
la conferinta de presa
cu toti participantii si voluntarii implicati in SimPE 2009
