Yellow
Azi e minunata zi de 14 februarie (ceea ce inseamna ca maine va fi 15 :-p, si voi fi in cluj!!!), pentru unii o banala zi de sambata, pentru unii o ocazie sa-si sarbatoreasca ziua de nume, dar pentru cei mai multi ziua de 14 februarie este ziua in care baietii/barbatii isi golesc buzunarele -nu conteaza ca e criza financiara- in incercarea de a rascumpara toate datile cand iubita lor nu a vrut decat sa iasa la o plimbare, sau sa leneveasca impreuna in casa, si le coplesesc pe bietele cu flori, ursuleti in inimioara, ciocolata in forma de inimioara...tot ce ce se poate in varianta de inimioara. La randul lor fetele, impresionate de gestul dragilor lor prieteni (si mai ales de faptul ca si-au amintit ce e de 14 februarie) isi cumpara tot felul de lenjerii care mai de care mai non existente, mai mulate si bineinteles rosii. Ceea ce e foarte amuzant, pentru mine cel putin, e faptul ca 80% din cei care se agita de numa pentru Ziua indragostitilor, a doua zi, adica in 15, o iau de la capat cu relatia monotona in care el iasa cu baietii la bere sau ocazional o mai scoate si pe ea la un suc, iar ea.....ea isi tot aminteste ce dragut a putut sa fie el acum 2 zile, si numara zilele ramase pana la urmatorul rasfat.
Eu sunt anti-Valentine's day. De fiecare data (cand am avut cu cine :-p) am sarbatorit Dragobetele, pentru ca 1. nu avem nevoie de o sarbatoare de import sa ii aratam celui/cea de langa noi cat de mult inseamna pentru noi, 2. traim totusi in Romania, si oricat de naspa si de aiurea ar fi tara asta (sunt prima care voi sustine mereu acest lucru) avem si chestii dragute, care tin de noi si de traditia noastra. Asa ca anu acesta, din nou voi sarbatori Dragobetele, alaturi de prietenul meu, care mai mereu imi arata ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa ma alinte sau sa fie extra sweet cu mine.
Cu un zambet larg
littlem
sâmbătă, 14 februarie 2009
vineri, 13 februarie 2009
de ce sesiunea e stresiunea
Yellow
De cateva zile la mine acasa, la Sibiu, ninge, ca de altfel in mai toata tara. Tocmai cand incepeam sa ma bucur de mirosul de primavara, de razele calde si zambarete ale unui soare tot mai darnic, a reaparut ea : ninsoare asta cruda si umeda care te impiedica de la atat de multe chestii faine. Dar sa lasam vremea si capriciile ei, caci oricum presimt ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, va fi tot cum vrea ea.
Pentru majoritatea prietenilor mei exista in an o perioada de 6 saptamani (impartita in 2 perioade a cate 3 saptamani) in care fiecare se da de ceasu mortii, uita sa mai ingurgiteze (atat de mult imi place cuvantul asta, suna asa dur :-p), uita sa mai doarma asa in nesimtire, fiind bucuros daca apuca 3-4 ore decente de somn, iar de iesit la un suc ,o bere ceva nici nu se pune problema. Si uite ca vine si primul examen..studentu se simte pregatit, ca doar a invatat si s-a stresat la maxim. Cand vin insa subiectele, surpriza! nici unu nu se incadreaza in temele date. Studentu se panicheaza, are un black-out total, ce mai, se vede deja in restanta.
Buun. A trecut primul examen, dar mai vin dupa el alte 6, 7..depinde de facultate. Ceea ce e foarte amuzant (cel putin pentru mine, care incep sa am un umor din acela englezesc :-p) e faptul ca toata lumea incearca sa ingramadeasca aceste 8-9 examene in 3 saptamani, in ideea in care fiecare examen trebuie sa aiba 2 date diferite, si intre fiecare examen trebuie sa fie o distanta de (cel putin) 2 zile, nesocotind sambata si duminica (desi cei fara familie sau alta ocupatie te vor chema si in acele zile).
Si uite asa, studentu nostru, dupa 3 saptamani de nemancat, nedormit si stresat la maxim, isi pica 2 examene, pentru ca 1. nu a fost suficient de destept sa isi pune un prieten afara sa ii trimite si lui raspunsurile le grila afisata in timpul examenului si 2. nu are un telefon din ala smecher si hands free fara fir la casti ca sa ii sopteasca acelasi prieten subiectele la care altii scriu de zor pagini intregi, de raman fara pasta in pix.
Asta pentru toti cei spun ca sesiunea a trecut fara probleme...acum stim de ce.
Cu un zambet nins
littlem
De cateva zile la mine acasa, la Sibiu, ninge, ca de altfel in mai toata tara. Tocmai cand incepeam sa ma bucur de mirosul de primavara, de razele calde si zambarete ale unui soare tot mai darnic, a reaparut ea : ninsoare asta cruda si umeda care te impiedica de la atat de multe chestii faine. Dar sa lasam vremea si capriciile ei, caci oricum presimt ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, va fi tot cum vrea ea.
Pentru majoritatea prietenilor mei exista in an o perioada de 6 saptamani (impartita in 2 perioade a cate 3 saptamani) in care fiecare se da de ceasu mortii, uita sa mai ingurgiteze (atat de mult imi place cuvantul asta, suna asa dur :-p), uita sa mai doarma asa in nesimtire, fiind bucuros daca apuca 3-4 ore decente de somn, iar de iesit la un suc ,o bere ceva nici nu se pune problema. Si uite ca vine si primul examen..studentu se simte pregatit, ca doar a invatat si s-a stresat la maxim. Cand vin insa subiectele, surpriza! nici unu nu se incadreaza in temele date. Studentu se panicheaza, are un black-out total, ce mai, se vede deja in restanta.
Buun. A trecut primul examen, dar mai vin dupa el alte 6, 7..depinde de facultate. Ceea ce e foarte amuzant (cel putin pentru mine, care incep sa am un umor din acela englezesc :-p) e faptul ca toata lumea incearca sa ingramadeasca aceste 8-9 examene in 3 saptamani, in ideea in care fiecare examen trebuie sa aiba 2 date diferite, si intre fiecare examen trebuie sa fie o distanta de (cel putin) 2 zile, nesocotind sambata si duminica (desi cei fara familie sau alta ocupatie te vor chema si in acele zile).
Si uite asa, studentu nostru, dupa 3 saptamani de nemancat, nedormit si stresat la maxim, isi pica 2 examene, pentru ca 1. nu a fost suficient de destept sa isi pune un prieten afara sa ii trimite si lui raspunsurile le grila afisata in timpul examenului si 2. nu are un telefon din ala smecher si hands free fara fir la casti ca sa ii sopteasca acelasi prieten subiectele la care altii scriu de zor pagini intregi, de raman fara pasta in pix.
Asta pentru toti cei spun ca sesiunea a trecut fara probleme...acum stim de ce.
Cu un zambet nins
littlem
Abonați-vă la:
Postări (Atom)