About loosing and winning

The year will soon end and i sometimes like to make a balance between what i lost and what i gain during the year.
I lost several friends this year. They're not dead, but just they are out of my life. It is sad for me, because none of these losses was my choice, and with each and every one i have tried to make a mence. It's sad.
Instead of these lost friends, i have gained, in some ways back, some of my old friends, friends who have contributed greatly to the person i am today.
I lost a man whom i have loved dearly. I guess he was not worth it since he broke my heart.
Instead of him, i won a great man. He is so worth it..every day and every minute i spend thinking of him. I love you.
I also got some sense of independence, living almost of my own and thus being happy.
So, i guess my losses found their balance in my gains. Cause life is like that...you loose some, you win some.
Happy New Year!

Someone's care free careless life

But not mine.
Cause i have: job, school, new person to adapt to, and some more 10000 daily problems.
let's take them in turn, shall we?
Job: as i think i have said before i have recently started working as an assistant manager at a company from Cluj, which deals with digital maps. I, for one, have nothing to do with this part. I am dealing with all the accountability, administrative and human resources mess. And believe you me it is a mess. For me. I have always done my best to stay as far away as possible from anything involving numbers and mathematical thingies, but it finally got to me. Even though it is very hard and demanding for me, i like it, mainly because my bosses are sooooo nice and patient and they take things one by one and they explain why this is like that and not the other way around. I really appreciate that. And i think i am doing a good job, so far.
Too bad i can't really say the same thing about co-workers.
School: this week i have started my master classes...out of 3 classes, we had only 2. One of them was quite interesting, i think i will enjoy it,or at least read the books the teacher gave us. The other one....pffuuu..the other one has the potential of being a really good class, but the teacher...oh god! Even so, i am quite looking forward to see how things will evolve and what will i learn from this experience.
New person to adapt to: after some weeks of being somewhat of a zombie from an emotional point of view, i have met someone new and funny and cute and someone who is more well behaved than most of the guys i met. Actually, that is one of the things i like most about him and the thing that first impressed me..how polite and attentive and well behaved he is. Then came his cuteness and his way of making me laugh. And being the sadistic person that i am, i am constantly comparing it to my last thing....and to my satisfaction - for this one- and disappointment -for the last one- i find that this one is in almost every aspect better than the last one. I guess, so far, i gave managed to be with someone, who is not from the same pattern. He is not (yet :-p) an ass hole, care less or care free and doesn't seem to be the type who would step all over me. Like the last one. He is above and more. So far
And some more 10000 daily problems. which most of are in connection with my job. Some of them come from my own twisted pleasure of complicating my life, and some come from the fact that sometimes i care just too damn much about everything and everyone.

To my Grandfather, with love

This week, on the 14th, was my 22nd birthday. This year, on the same day, should have been my Grandfather's 77 birthday.

When ever i think of him i can not but smile. I have the most wonderful memories with him, and all about little things that were just among us. Like we used to have this thing called "the 5 o'clock slice of bread". It was so funny. Evevry day he used to make for the three of us - myself, my sister and my cousin- a lice of bread with margarine and gem or margarine and tomates, but he would never let us eat out side. He always said that not the kods have this and we might raise up their appetite just before dinner.

Every friday there was, and actually still is, this market in the center of the city, which was divided into vegetable market and market where you could find everything. And every friday my Grandfather and my Grandmother would go to the market very early in the morningand all the time they would bring us back this eatable necklaces made out of sweet ginger bread. They were delicious. When ever i see something like that, i have an instant smile on my face.

I have great memories about my Grandfather, but i think i will always remember the fact that even though he was a pretty difficult person, very strict, he loved with all his heart and there was never a thing he would say no to if we would ask him.

I miss my Grandfather. Especially this time of the year

voluntarul din mine

Azi, in cadrul Saptamanii Nationale a Voluntariatului (www.centruldevoluntariat.ro) a avut loc in Parcul Central din Cluj, ziua veseliei. And indeed it was. Cred ca din start primul lucru care ne-a facut pe toti veseli si cu zambetul pe buze a fost faptul ca soarele a tinut cu noi si a tinut piept norilor care incercau sa ne incurce. Impartiti pe cateva ateliere- face painting, arta origami si muzica- volunatrii implicati au facut ca parcul sa fie un loc plin de voie buna. S-a batut in oale, s-a cantat la furtunul de la aspirator, s-au facut cele mai haioase face paintiguri si ne-am minunat de ce se poate face dintr-o bucata de hartie si putina rabdare.
Cei mai incantati au fost copii, care si-au asteptat cuminti randul pentru a avea masca lui spiderman , sau a simti ca prind aripi de la fluturasul proaspat desenat pe fata. E lucru minunat sa vezi cum copii se opresc din zbenguiala si pentru cateva minute il asculta si il urmaresc plini de interes pe voluntarul ACTOR cum le explica si exemplifica cum sa faca avioane de hartie, care mai apoi au umplut parcul...zeci de avioane colorate isi faceau drum printre baloane si frunzele copacilor.
Nu a lipsit nici o mica, dar draguta cafenea in aer liber, unde voluntarii CVCN, veniti prin programul EVS (European Voluntary Service) au stat de vorba cu cei interesati de acest proiect, impartasind din experienta lor, si explicandu-le pasii neecsari pentru a putea fi voluntar EVS.
All in all, desi sunt tare obosita, a fost zi draguta, plina de zambete si voie buna. Ceva de care aveam nevoie

vreau

aici ninge
si eu vreau!!
vreau vara
vreau primavara.vreau miros de zambile si soare zambitor
vreau soare vreau povesti la banca pana dimineata la 3.vreau cafea in geam
vreau ciocolata calda cu scortisoara.vreau plimbari lungi si lente
si eu...
ooff, trebuia sa continui cu "vreau..."
vreau sa aud noaptea greierii cum imi canta sub geam.vreau sa prind o ploaie torentiala de vara
da...vreau sa ma trezesc in ploaie.vreau sa deschid geamu si sa strig tare : buna dimineata, soare!!vreau sa fiu imbratisata
acum?

mi-e dor

mi-e dor sa te vad
mi-e dor sa iti sar in brate
mi-e dor sa ma enervezi si apoi sa imi aici chill...si apoi relax...si in cele din urma..calmeaza-te
mi-e dor sa povestim
mi-e dor sa ma pierd in ochii tai
mi-e dor sa imi pierd degetele si gandurile in paru tau
mi-e dor sa imi dovedesti mereu ca ma insel
mi-e dor sa ne imbatam impreuna
mi-e dor sa te vad zambind
mi-e dor sa ma provoci la cele mai aiurea chestii
mi-e dor sa ma faci sa plang
mi-e dor sa ma faci sa rad

i guess...mi-e dor de tine

long time ago

Uau!

Un bun prieten care cotrobaia prin podul lui a dat peste acest mic si uitat pachet de scrieri, numit blog! Nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand mi-am revazut opera de arta ( :-))) ), mai ales ca stiu ca atunci cand am inceput acest blog eram foarte entuziasmata sa scriu, sa impartasesc cu restu lumii ce cred si ce traiesc eu. Acum, recitind ultimele articole, mi-am dat seama ca nu am mai scris nu din lipsa de activitate, ca de asta am avut din plin :-p (si acum va rog sa nu va ganditi la cine stie ce prostii) ci pur si si simplu din comoditate. Imi era lene sa stau in fata laptopului, sa incerc sa imi gasesc o exprimare cat mai buna si mai potrivita pentru postarile mele.

Cred ca de acum inainte nu o sa ma mai gandesc prea mult la asta, ci pur si simplu o sa scriu, pentru ca la urma urmei, nu am talent de jurnalist, dar imi place sa scriu, nu am experienta vasta in domeniu, dar sunt gata sa o dobandesc. Si in plus, stiu cativa oameni carora le e dor de blogu meu si de mine.

Acestea fiind spuse, imi urez mie insami bun revenit in lumea blogurilor si sa am cat mai multe articole :-d.

cultura

Yellow

Marti , 24.03.2009, ora 19, va asteptam la concertu special Sibiu Youth Orchestra, sala Thalia, Sibiu. Dirijor Bebeselea Gabriel, solist Raceu Vlad, vioara

Cu zambete

littlem

valentine sau dragobete

Yellow

Azi e minunata zi de 14 februarie (ceea ce inseamna ca maine va fi 15 :-p, si voi fi in cluj!!!), pentru unii o banala zi de sambata, pentru unii o ocazie sa-si sarbatoreasca ziua de nume, dar pentru cei mai multi ziua de 14 februarie este ziua in care baietii/barbatii isi golesc buzunarele -nu conteaza ca e criza financiara- in incercarea de a rascumpara toate datile cand iubita lor nu a vrut decat sa iasa la o plimbare, sau sa leneveasca impreuna in casa, si le coplesesc pe bietele cu flori, ursuleti in inimioara, ciocolata in forma de inimioara...tot ce ce se poate in varianta de inimioara. La randul lor fetele, impresionate de gestul dragilor lor prieteni (si mai ales de faptul ca si-au amintit ce e de 14 februarie) isi cumpara tot felul de lenjerii care mai de care mai non existente, mai mulate si bineinteles rosii. Ceea ce e foarte amuzant, pentru mine cel putin, e faptul ca 80% din cei care se agita de numa pentru Ziua indragostitilor, a doua zi, adica in 15, o iau de la capat cu relatia monotona in care el iasa cu baietii la bere sau ocazional o mai scoate si pe ea la un suc, iar ea.....ea isi tot aminteste ce dragut a putut sa fie el acum 2 zile, si numara zilele ramase pana la urmatorul rasfat.

Eu sunt anti-Valentine's day. De fiecare data (cand am avut cu cine :-p) am sarbatorit Dragobetele, pentru ca 1. nu avem nevoie de o sarbatoare de import sa ii aratam celui/cea de langa noi cat de mult inseamna pentru noi, 2. traim totusi in Romania, si oricat de naspa si de aiurea ar fi tara asta (sunt prima care voi sustine mereu acest lucru) avem si chestii dragute, care tin de noi si de traditia noastra. Asa ca anu acesta, din nou voi sarbatori Dragobetele, alaturi de prietenul meu, care mai mereu imi arata ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa ma alinte sau sa fie extra sweet cu mine.

Cu un zambet larg

littlem

miros de primvara

Yellow

E tarziu...colega mea de camera doarme, sau ma rog incearca sa adoarma ignorand zgmotul produs de tastatul meu pe laptop, eu ascult Regina Spektor (cunoscatorii stiu) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa gasesc ceva care sa fie cel putin la fel de bun ca ultimul articol-in care scriam despre el si despre cat de fericita ma face- ci pur si simplu sa scriu...nu ca o necesitate pentru a avea articole pe blog, ci pur si simplu pentru a exprima ce simt, ce gandesc...libertatea de exprimare.

In ultimele zile afara se simte miros si traire de primavara...iubesc mirosul acesta...acum pun pariu ca luati pauza 1 minut si va ganditi cum poate sa miroase primvara, sau cum arata trairea primaverii...hai sa va ajut. Cel mai banal si simplu lucru e faptul ca temperaturile cresc, apoi e faptul ca ziua isi mareste durata...incet, dar sigur. pentru mine, primavara miroase a aer curat, a purificare..trairea primaverii o simt si o vad in zambetele oamenilor, care sunt mai putin friguroase, mai mult pline de caldura si energie....

Cel mai mult primavara imi place sa ies la plimbare...seara e o combinatie minunata de iarna si well...primavara (imi pare rau vladi, nu gasesc acum un sinonim pentru primavara)...ador sa ma plimb pe strazile mici, luminate de un stalp iluminator singuratic, sa imi aud pasii pe strada si gandurile cum se lovesc intre ele in capul meu, si printre toate ele se strecoara un cantec care aduce cu el amintirea unor vremuri nu demult trecute dar care nu se mai intorc...

De data asta cu o urma de melancolie

littlem

o mica mare frustrare

Yellow

Cine a spus chestia aia cu "sunt din Romania si asta imi ocupa tot timpul" a stiut el ce zice.

Sunt genul de om caruia ii place sa fiu mereu implicata in ceva...indiferent ca e in cadrul facultatii, la servici, la ONG...sunt mereu inconjurata de oameni, mereu am cate o activitate, ceva care sa imi solicite muschii creierului :-P, si asta imi place foarte mult...ador sa nu am timp liber, sa nu ma pot plictisi.

Ceea ce ma enerveaza insa foarte tare e faptul ca la noi atat de mult dureaza sa se realizeze o chestie incat iti vine cateodata- cel putin eu asa sunt- sa renunti la tot, intrucat ti se face sila de toata coruptia care e la noi, de toata birocratia peste care dai la orice chestie oricat de mica, ca sa nu mai vorbim de betele in roate care iti sunt puse.

Sincer pe mine ma depasesc unele chestii efectiv tampite si absurde care se intampla la noi, multe de care noi nu suntem constienti , desi ne afecteaza direct...e absolut fascinant sa vezi cat de diabolica e mintea umana, sa vezi ce face un om atunci cand are puterea si stie ca poate face orice cu ea, si alege sa faca rau, sau sa o foloseasca numai in propriul sau interes.

Astept cu nerabdare ziua cand primarul nostru drag ne va sprijini in proiectele pe care le avem si care aduc un beneficiu direct urbei noastre , si va incepe sa se poarte mai mult ca un sibian si mai putin ca un sas, avand in vedere faptul ca a castigat alegerile (cu un procentaj ca pe vremea comunismului) de 2 ori la rand si lumea incosntienta de unele lucruri, sau poate ignoranta, il idolatrizeaza atat de mult.

Cu zambete,
littlem

natura vs om

Yellow

Este foarte interesant, cel putin pentru mine, sa observ cum tocmai atunci cand intreaga natura se pregateste sa intre in starea sa anuala de hibernare, si sa ni se afiseze cam lipsita de viata, noi restul parca abia atunci ne trezim. Sa va explic.

Nu incepe scoala tocmai cand pomii isi pierd frunzele, parcurile devin solitare, dar cu toate acestea scolile sunt pline de elevi cu zambete pe buze iar salile de clasa zumzaie cu tot felu de povesti si zambete?

Oare facultatea nu incepe in mijlocul toamnei cand ploile deja ne coplesesc si nu prea avem chef de nimic? In ciuda acestor lucruri, facultatile sunt pline, studentii-cel putin cei din anul I- sunt foarte entuziasmati si zambitiori aflandu-se in fata unei noi etape din viata lor.

Pentru mine e foarte placut si imi da o senzatie de bine, sa vad activitate in jurul meu, desi vremea de afara te impinge doar spre somn si lancezeala.

Cu zambete,
littlem

alintare?

Yellow

Cred ca nu exista o persoana care sa nu fi alintat o alta persoana, sa nu ii fi diminutivat numele in vreun fel. Lucru asta se intampla cel mai des la copii mici. Eu diminutizez numele la aproape toti prietenii mei..astfel silvia e pentru mine silviuta, corina e corinuta, vlad e vladut (ma rog asta e oarecum discutabil, pentru ca el mereu a fost animalu :-P) si asa mai departe. Imi place sa fac chestia asta, mai ales cu prietenii apropiati..ma face sa ma simt mai aproape de ei.

Vorbeam ieri cu Vlad, minunatul meu bleg coleg de servici, si la un moment dat Vlad imi zice "mirunutza". M-a cam pufnit rasu, in primul rand ca alintul venea de la el, si apoi pentru ca mi se parea ca tocmai s-a mai decoperit un diminutiv la numele meu. Putina lume imi spune pe numele intreg, multa lume il prescurteaza sau gaseste ceva diminutiv/alint. Vlad mi-a dat ideea sa fac o lista cu toate numele care le-am primit de-a lungul timpului. Feel free sa o completati :-P

Miru-toata lumea
Mir-silviuta
Miuca-tati
Mirunica-mami
Mia-ceva lume
Mirunutza-vlad

Sa vedem cat mai continua lista

Cu zambete
littlem

naivitate si influente

Yellow

Uite ca revin cu un nou articol, asta dupa ce nimeni nu m-a facut si pe mine frustrata pentru ca indraznesc sa imi exprim parerea :-))

E un film pe care l-am vazut prima data mai de mult, dar pe care l-am revazut acum cateva zile, si pe care l-am perceput aproape total diferit fata de prima vizionare. Filmul se numeste "Finding Forestter" si e cu Sean Connery. Actiunea relateaza poveste unui tanar negru care desi la liceu este de nivel mediu, se remarca prin jocul lui de baschet si articolele pe care le scrie pentru el. Din momentul in care in viata sa intra vecinul sau, considerat un alienat, viata si mai ales scrisul tanarului se imbunatatesc. Ideea centrala a filmului, asa cum am prins-o eu acum, este influenta pe care unii oameni o pot avea asupra ta si asupra vietii tale.

Filmul mi-a ramas in minte, atat datorita jocului actoricesc foarte bun, cat si a temei filmului..Din pacate sunt o persoana foarte naiva, si de multe ori imi dau seama ca si foarte usor de influentat, ceea ce nu este deloc o combinatie dezirabila. Problema la mine este ca am incredere foarte usor in oameni, ma las foarte repede pacalita, si spre disperarea mea , prietenii mai au o influenta foarte mare asupra mea, influenta care nu mereu este una buna, pozitiva...e ca si cum nu as avea un cap al meu, cu un creier in el, cu care sa gandesc singura..sa imi dau seama ce e bine si ce e rau pentru mine, nu cum e pentru altii. Ceea ce ma enerveaza foarte tare e ca dupa ce trece influenta, ca sa zic asa,si fac actiunea respectiva, imi dau seama ca nu e bine asa, si incerc sa repar raul facut, dar de cele mai multe ori nu imi prea iese...De data asta sper sa fie bine, pentru ca mi-ar parea foarte rau daca nu.

Cum iti poti da seama cand esti sfatuit de prieteni/familie sau esti de fapt influentat de acestia? Cata influenta lasi sa fie exercitata asupra ta, pana sa iti dai seama ca de fapt viata ta e viata lor?Cat de multa incredere poti sa ai ca ceea ce faci tu e bine, ca mai apoi sa nu regreti ca nu ai ascultat sfatul prietenilor/familiei?...Poate ma ajutati cu ceva raspunsuri.

Cu zambete,
littlem

oameni ingusti la minte

Yellow

Uite ca nu ma las chiar de tot prinsa de vacanta si mai scriu cate ceva si pe blogul meu..As fi vrut doar sa scriu un articol mai dragut, si nu ma refer dragut ca si limbaj, ci articolul in sine.

Blogul lui Calin -http://www.mazemania.blogspot.com/- este unul dintre putinele bloguri foarte bune pe care le stiu, si este blogul care ma tine la curent cu ceea ce se intampla in Sibiu atunci cand sunt la Cluj. Ce imi place la Calin, la blogul lui este faptul ca nu se sfiieste sa isi spuna parerea direct, fara ocolisuri despre tot ceea ce este atat in Sibiu cat si in tara. In ceea ce priveste viata din Sibiu, omul asta e printre putinii carora le pasa de ceea ce se intampla si care macar incearca sa faca ceva, sa atraga atentia, sa schimbe ceva in sistemul asta de toata jena care e la noi. De curand, am citit un articol despre ceea ce se intampla in sedintele de Consiliu, unde sunt incalcate o serie de drepturi ale omului. Articolul era foarte bine scris, reda realitatea exact asa cum o stiu si eu, dar un comentariu total aiurea al unui individ care l-a dat cu anonim m-a enervat foarte tare.

Nu ma intelegeti gresit. Nu m-a deranjat faptul ca omul acela a dat comentariu, ci comentariul in sine a fost cel care m-a determinat sa ma iau de el si sa scriu articolul asta. Foarte scurt si-dupa parera mea, obraznic- tipul asta il facea pe Calin frustrat. Am stat si m-am intrebt daca individul asta stie macar sensul cuvantului, din moment ce e foarte clar ca nu avea ce cauta adresat catre Calin, si mai ales in legatura cu acel articol. Ma intrebam singura de ce a fost facut frustrat? Pentru ca ii pasa de ceea ce se intampla cu orasul asta? Pentru ca e printre putinii care chiar ia o atitudine atunci cand se comit atat de multe incalcari ale dreptului omului, ale cetateanului?

Chestia care m-a enervat si mai tare a fost ca nici macar nu a avut curajul sa se semneze....dupa cum a spus Calin, devenim o tara de anonimi. Daca am avea toti in noi macar jumatate din dorinta de implicare a lui Calin poate ca am chiar reusi sa schimbam ceva in sistemul asta de care toti ne plangem, dar putini facem ceva ca sa il schimbam.

Keep up the good work Caline!

Cu zambete,
littelm

oameni si oameni

Yellow

Cei care ma cunosc, chiar si foarte putin, stiu ca de obicei atunci cand zic ca fac ceva sau imi iau un angajament fac tot posibilul sa duc pana la capat ceea ce am zis. Foarte rar mi se intampla sa las pe cineva balta, si si atunci cu cel putin un motiv foarte bun.

Sunt studenta in Cluj. Ca si anul trecut, cam pe tot pe vremea asta, imi caut chirie. Ciudat, dar atunci mi-am gasit intr-o zi..e drept ca am gasit gazda -nu stiam atunci ce naspa e sa stai in gazda, si cum nu aveam alta alternativa , ce era sa fac? Anul acesta din pacate, parca pur si simplu nu mi se arata sa imi gasesc ceva. In cazul in care va intrebati de ce nu stau la camin, e simplu. Din nou fac apel la cei care ma cunosc si care stiu ca imi este imposibil sa stau in camera cu inca 4 individe pe care cel mai probabil nu le voi cunoaste, sa impart baia cu intreg palieru, si sa nu am acces la bucatarie cand vreau (asta avand in vedere ca imi place sa gatesc). O sa spuneti acum "sarac si cu pretentii", dar pur si simplu nu pot sta in asa condintii(asta dupa ce anul trecut am stat cateva zile cu o prietena de a mea in camin, si am crezut ca fac hepatita).

Cautarile de anul acesta au inceput de acum 3 saptamani, cam in fiecare zi vizionand aproximativ 2000 de anunturi din piata online. Ceea ce ma enerveaza la culme si imi scade moralul foarte mult este neseriozitatea oamenilor. Zic asta , pentru ca pana acum am luat 2 tepe foarte nesimtite. Prima dintre ele a fost datorita lipsei (foarte aiurea, dupa parerea mea) de comunicare intre cele care stateau deja in apartament, in sensul ca una zicea ca e libera o camera, ca dupa 3 ore cand trebuia sa imi confirme venirea mea la cluj in ziua urmatoare, spatiul sa nu mai fie disponibil ,fiind deja dat de catre colega. Cat de naspa poate fi chestia asta!!!!! Cel de-al doilea caz m-a descumpanit si mai tare. Gasisem un apartament foarte dragut, intr-o zona buna, la un pret mai mult decat bun. Sun, era inca liber, aranjam sa vin a doua zi la Cluj, cadem de acord chiar si sa platesc chiria pe septembrie pe loc, eu foarte entuziasmata imi cumpar si bilet de bus pentru a doua zi...ce mai , eram aproape ca si aranjata.

Dar surpriza..dupa cateva ore suna persoana cu care stabilisem toate cele si imi spune ca a dat camera disponibila verisoarei sale!! Cata nesimtire!!!! Nu a mai contat faptul ca noi deja stabiliseram niste chestii, ca eu urma sa vin pana in Cluj, ca deja imi cumparasem bilet. Raspunsul tipei a fost, si citez : "Asta este". Ce reactie sa mai ai la asemenea lipsa de respect si bun simt? Putea macar sa astepte sa vad camera, in cel mai rau caz pierzand doar o zi de posibili chiriasi, si nici macar atat, din moment ce o avea pe vara-sa acolo. Asa ca azi, am luat-o din nou, de la capat cu uitatul pe net, cu sunatul...Ce sa mai zic ca acum entuziasmul din mine e undeva sub pamant.

In concluzie, voi cei care imi cititi blogul, si stiti vreun apartament cu 2 camere bun de inchiriat, intr-o zona buna, la pret bun, sau pe cineva care isi mai cauta 2 colege....va rog anuntati-ma. Si daca promiteti cuiva ceva, sau va luati angajamentul in ceva, nu lasati balta persoana respectiva.

Chiar daca sunt suparata tare,

Cu zambete,
littelm