Prague, after 2 weeks

2 weeks have passed since i got home, since i left Prague and i left behind friends, memories and great experiences. I took this time to write about the whole experience in order to at least try and be a little objective about the whole experience. The whole Erasmus-Prague experience was amazing, filled with great unforgettable moments.
Living there for 6 months i got to experience a lot of things for the first time, like living in a dorm room with someone who in the beginning was a complete stranger for me, but who at the end i had difficult times saying good bye to; or learning to speak Spanish fluently, even though i have never studied the language; or eating "tortillia de patatas" for the first time and simply loving it. But by far the best "first time" was flying a and with a small airplane. Simply amazing.
I think i will never be able to forget the funny crazy spanish girl, whose english even though not the best, was willing to learn, and whose openness and kind heart brought us in the same room and we were able to live together really great moments. "Good morning, Cruz. how was the party?"
I know that if it weren't for all the people i have met, my experience would not have been even half as great. So guys, this is for all of you who have been a part of this. Thank you. It has been a privilege getting to know you all.
From a more academically point of view, I got to experience a completely new system and I discovered that with the right motivation i can go over my limits and reach just a little bit higher than i knew i could. And that is a great feeling. It makes your self belief go high and you feel good about yourself.The subjects i studied there were completely new for me and i felt with each class I attended I could actually say that i have learned something new and interesting.
On a more personal level, the Prague experience made me realize that I can start from zero wherever I am, as long as I don't forget who I am, as long as I keep an open mind and an optimistic spirit.Naturally, i felt scared at first, being alone in a new city, not knowing anyone and with no familiar faces around. But not letting all this overwhelming me I got to know great people with whom i experienced great and unforgettable moments.
About my Erasmus experience, i could write pages, remembering all the people i have met, all the memories i have made and all the funny things.Because after time will pass, the memories will be all that will have been left. And they will always make me smile and go back to our dorm room, and to the corridor parties and all the parties where we always had great times. As an overall this experience was simply great, hard and challenging, but one that in the end has brought out the best in me.

to be or not to be

Dupa 6 luni petrecute in Praga, peste cateva zile o sa ma intorc in Cluj, sa imi termin facultatea. Needless to say ca experienta Erasmus in Praga a fost una incredibila, in care am avut ocazia sa cunosc oameni minunati, oameni care mi-au devenit prieteni si cu care stiu ca o sa pastrez legatura. Am avut sansa sa vad cum e intr-adevar sa inveti in sistem european, sa fii intr-un mediu total nou si cu adevarat provocator din punct de vedere educational.
Problema se pune acum , ce fac dupa ce ma intorc? Adica e clar ca o sa imi termin facultatea, si dupa aia? E a noastra scumpa tara la nivelu la care poate concura cu alte tari din punct de vedere al calitatii educatiei care o ofera, in asa maniera incat chiar sa poata sa reprezinte o optiune solida pentru un absolvent de facultate in cautare de master?
My good friend Calin imi tine teorii de fiecare data cand spun ca eu vreau sa plec din tara...imi arunca argumente de genu ca nu am descoperit farmecul tarii, ospitalitate, natura, si gramada de oameni klumea care sunt aici. Da, corect, Romania e o tara foarte frumoasa, cu peisaje incredibile, oamenii sunt foarte de treaba- ma rog, majoritatea dintre ei- si e greu sa nu te indragostesti de toata astea. Trust me, am promovat la greu Romania aici.
Dar din pacate nu pot sa fiu turist la mine in tara si sa nu ma simt afectata de coruptia care e la noi, de prostia si inegalitatea de sanse. Da, de acord, nu suntem singura tara unde exista toate problemele astea, dar suntem singura tara unde din pacate pasii se fac nu inspre ceva mai bun, ci inspre tot mai rau.
Si atunci intrebarea mea este, dragul meu Calin, raman in tara pentru ca e atat de frumoasa si ospitaliera si ma hranesc cu asta, sau plec si gasesc ceva mai bun care imi aduce pe masa ceva mai mult decat salariu minim si vise stalcite?

cea mai minunata zi

Va scriam vineri ca sambata o sa zbor pentru prima data! well i did!! si a fost cea mai frumoasa experienta de pana acum.

Am pornit cu Alex- instructorul- dis de dimineata, ma rog la 11 :-p, spre orasu Kolin , care e la 57 de kilometri de Praga, si de acolo am mai mers cu auto-talpa inca vreo 40 de minute pana am ajuns la aeroportul din Kolin. Reactia mea cand am ajuns: "Uai ce de avioane!!" Raspunsul lui Alex : "Pai da, din moment ce suntem pe un aeroport". De cum am ajuns Alex s-a apucat sa faca inspectia avionului cu care urmam sa zburam. E un lucru pe care il face intotdeauna inainte de a zbura. A verificat inca o data conditiile meteo, a dotat avionul cu pungi in caz de nevoie :-p, si apoi we were set to fly.

Decolarea s-a facut fara probleme, nici nu am simtit cand eram deja in aer si vedeam cum casele se fac din ce in ce mai mici. Desi cea mai ridicata altitudine la care am zburat a fost 400 de metri, aveam impresia ca sunt foarte foarte sus. Fara indoiala cel mai frumos si mai plin de adrenalina moment a fost cand am urcat brusc si apoi am zburat in picaj! A fost ceva de nedescris. In cabina s-a produs efectul de gravitatie inversa si pluteam efectiv prin cabina si la fel s-a intamplat cu camera si apa care le aveam cu mine. A fost incredibil.

Fiind pentru prima data cand eram intr-un avion, a fost o experienta extraordinara pe care abia astept sa o repet. Daca la decolare am fost destul de calma si de linistita,nu la fel am fost la aterizare. Sa vad cum pamantul de apropie de mine cu viteza, nu a fost tocmai o senzatie foarte placuta. Dar Alex e in instructor foarte priceput si am avut o aterizare lina, fara bruscari mari.

Desi am ajuns acasa rupta de oboseala, am avut o zi minunata, in care am cunoscut noi trairi si am descoperit noi modalitati de a avea trairi inedite. Va las sa admirati cateva poze si un mic filmuletz

deasupra pamantului

Maine o sa am ocazia sa experimentez ceva total nou si inedit. Un amic din Praga este instructor de zbor si m-a invitat la o tura cu avionu!! Vremea se anunta a fi numai buna de dat cu avionu si de incercat sa aterizam fara probleme majore. So, wish me luck, keep your fingers crossed for me si revin maine cu detalii multe si proaspete

din Praga cu drag

Acum ceva timp postam un articol cum ca sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa obtin o bursa Erasmus in Praga. Intre timp am si ajuns in frumoasa capitala ceheasca. As fi vrut sa zic insorita capitala, dar aici soarele e ceva atat de rar, si ploile atat de dese, incat am impresia ca sunt in Anglia. Dar sunt fericita ca am ajuns aici, in cele din urma, mai ales ca am calatorit vreo 18 ore cu trenu. Puteti sa va amuzati de modul in care m-am asigurat pe timpul noptii in tren, pentru ca eram singura si cum sunt mai panicoasa din fire, mi-am luat toate masurile de siguranta care le aveam la dispozitie :-p

Am optat sa stau in camin, pentru ca e clar mai ieftin decat sa stau in chirie, dar si pentru ca aici sunt cazati toti studentii Erasmus, si m-am gandit ca e o sansa buna sa cunosc lume. Pana aici toate bune si frumoase, numai ca atunci cand am ajuns la camin, cei de la receptie m-au cam luat drept baiat si astfel am ajuns sa stau in camera cu un tip! Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns in camera si am vazut ca din pat ies 2 picioare..masculine :-p. Nici unu din noi nu avea chef sa se mute, asa ca am hotarat sa stam asa o perioada. Andreas s-a dovedid a fi un tip foarte de treaba, cu care am ras foarte mult si cu care pot sa vorbesc foarte multe chestii. Intre timp el s-a mutat, si acum stau cu o tipa din Spania, la fel de amuzanta si de simpatica, care cred ca imi va lipsi foarte mult cand o sa plec.

Alte peripetii : in prima zi cand mi-am pus mancarea pe frigider- aveam snitzele home made de catre mama si carne buna de pui- m-am trezit fara ea! De mentionat ca avem 2 frigidere pe palier, care servesc la vreo 6 camere. M-am cam ofticat eu asa cand am vazut ca patesc una ca asta, si mi-am luat restu de mancare si mi-am lipit-o de pervazul geamului- stau la etajul 6, asa ca de aici cam greu sa mi se fure.

Intre timp problema cu frigideru s-a rezolvat, ne-am pus lacat, incep sa ma bucur din plin de viata de student Erasmus, care e diferita de ceea ce ma asteptam, si nu ma gandesc la cat de mult imi lipsesc prietenii mei de acasa.