a trip to the big city

Yellow

Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.

Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.

Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.

Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand

Cu zambete


littlem

in Parcul Cismigiu

copilu din mine prin Parcul Herastrau

Surorile Roman

SimPE2009

Yellow

Chiar daca a trecut ceva vreme de la evenimentul care da si titlul acestui minunat-care sper ca va fi-articol- intentionat am asteptat atat, pentru ca asa pot sa scriu mai obiectiv, la o distanta de toate emotiile, bucuria, stresul si oboseala care au fost atunci si imediat dupa.

Pentru cei care (inca) nu stiau anul acesta la Cluj a avut loc cea de-a doua editie a Simularii de Parlament European. Intrucat la prima editie a proiectului am fost participant, experimentand pentru 3 zile viata de euro-parlamentar, anul acesta am hotarat sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad cum e sa si organizezi un astfel de eveniment. Inainte sa va impartasesc din experienta acumulata, cred ca ar fi mai ok sa vad dau niste detalii legate de proiect in sine.

Simularea de Parlament European, este un proiect national, organizat de SSE (Societatea Studentilor Europenisti, www.sse.ro ) Cluj-Napoca, si care reuneste 135 de participanti din toata tara, de la cele mai importante centre universitare nationale. Aflat la cea de-a doua editie, proeictul a fost finantat de catre The German Marshall Fund, prin Programul Balkan Trust for Democracy, si a urmarit structura Parlamentului European. Cei 135 de participanti au fost impartiti pe 5 comitete, fiecare dintre ei reprezentand o tara si un partid, discutand timp de 2 zile probleme actuale ale Europei. Rezultatele celor 2 zile de sedinte pe comitete au putut fi observate in cadrul sedintei plenare, cand fiecare comitet a supus votului plenar 1 sau 2 rezolutii.

Buuun. Acum ca v-ati facut oarecum o ideea despre acest proiect, sa va impartasesc putin din munca din spate a acestui proiect. Munca a inceput inca din iunie 2008 cand au fost alesi cei 3 coordonatori, care au avut si sarcina sa gaseasca si finantare pentru a putea pune in practica acest ambitios proiect. Acest pas a constitut partea usoara, intrucat incepand cu ianuarie 2009, am ajuns sa ma raportez in ce zi suntem in functie de ce sedinta aveam. Am petrecut foarte multe ore cu fetele si co-coordonatorii implicati, incercand sa rezolvam toate probleme care apareau la fiecare sedinta. Cred ca niciodata nu o sa il uit pe Alex (Obama) cum a preluat initiativa la o sedinta si a facut diferite trasee pentru participanti ca sa incapem in sala de mese...chiar daca am stat atunci 4 ore in aceeasi sala, lipiti de scaune, am ras cu lacrimi.

In 13 martie am avut debutul proiectului prin conferinta de deschidere, si emotiile au fost maxime, mai ales ca in desteptaciunea mea imensa am uitat sa aduc cafeaua la coffee break si pret de 10 minute am servit doar ceai...Dar participantii au inteles situatia si am facut haz de necaz. La final toata lumea a fost multumita de coffee break, si mai ales de ceaiul de lamaie, pe care cu greu l-am facut sa treaca de votul celorlalti coordonatori si co-coordonatori :-p

Acum la aproape 1 luna, cand mi-am recuperat viata si somnul, pot spune ca acest eveniment a fost cel mai important proiect pe care l-am organizat, in urma caruia am invatat sa ma organizez mai bine, sa relationez mai bine cu oamenii si sa fac fata unor situatii de stres si intensitate maxima. Si ca sa vedeti ca nu ma laud singura: http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/parlamentul_european_la_cluj_60530.html and enjoy

Cu zambete

littlem


la conferinta de presa

cu toti participantii si voluntarii implicati in SimPE 2009

cultura

Yellow

Marti , 24.03.2009, ora 19, va asteptam la concertu special Sibiu Youth Orchestra, sala Thalia, Sibiu. Dirijor Bebeselea Gabriel, solist Raceu Vlad, vioara

Cu zambete

littlem

valentine sau dragobete

Yellow

Azi e minunata zi de 14 februarie (ceea ce inseamna ca maine va fi 15 :-p, si voi fi in cluj!!!), pentru unii o banala zi de sambata, pentru unii o ocazie sa-si sarbatoreasca ziua de nume, dar pentru cei mai multi ziua de 14 februarie este ziua in care baietii/barbatii isi golesc buzunarele -nu conteaza ca e criza financiara- in incercarea de a rascumpara toate datile cand iubita lor nu a vrut decat sa iasa la o plimbare, sau sa leneveasca impreuna in casa, si le coplesesc pe bietele cu flori, ursuleti in inimioara, ciocolata in forma de inimioara...tot ce ce se poate in varianta de inimioara. La randul lor fetele, impresionate de gestul dragilor lor prieteni (si mai ales de faptul ca si-au amintit ce e de 14 februarie) isi cumpara tot felul de lenjerii care mai de care mai non existente, mai mulate si bineinteles rosii. Ceea ce e foarte amuzant, pentru mine cel putin, e faptul ca 80% din cei care se agita de numa pentru Ziua indragostitilor, a doua zi, adica in 15, o iau de la capat cu relatia monotona in care el iasa cu baietii la bere sau ocazional o mai scoate si pe ea la un suc, iar ea.....ea isi tot aminteste ce dragut a putut sa fie el acum 2 zile, si numara zilele ramase pana la urmatorul rasfat.

Eu sunt anti-Valentine's day. De fiecare data (cand am avut cu cine :-p) am sarbatorit Dragobetele, pentru ca 1. nu avem nevoie de o sarbatoare de import sa ii aratam celui/cea de langa noi cat de mult inseamna pentru noi, 2. traim totusi in Romania, si oricat de naspa si de aiurea ar fi tara asta (sunt prima care voi sustine mereu acest lucru) avem si chestii dragute, care tin de noi si de traditia noastra. Asa ca anu acesta, din nou voi sarbatori Dragobetele, alaturi de prietenul meu, care mai mereu imi arata ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa ma alinte sau sa fie extra sweet cu mine.

Cu un zambet larg

littlem

de ce sesiunea e stresiunea

Yellow

De cateva zile la mine acasa, la Sibiu, ninge, ca de altfel in mai toata tara. Tocmai cand incepeam sa ma bucur de mirosul de primavara, de razele calde si zambarete ale unui soare tot mai darnic, a reaparut ea : ninsoare asta cruda si umeda care te impiedica de la atat de multe chestii faine. Dar sa lasam vremea si capriciile ei, caci oricum presimt ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, va fi tot cum vrea ea.

Pentru majoritatea prietenilor mei exista in an o perioada de 6 saptamani (impartita in 2 perioade a cate 3 saptamani) in care fiecare se da de ceasu mortii, uita sa mai ingurgiteze (atat de mult imi place cuvantul asta, suna asa dur :-p), uita sa mai doarma asa in nesimtire, fiind bucuros daca apuca 3-4 ore decente de somn, iar de iesit la un suc ,o bere ceva nici nu se pune problema. Si uite ca vine si primul examen..studentu se simte pregatit, ca doar a invatat si s-a stresat la maxim. Cand vin insa subiectele, surpriza! nici unu nu se incadreaza in temele date. Studentu se panicheaza, are un black-out total, ce mai, se vede deja in restanta.

Buun. A trecut primul examen, dar mai vin dupa el alte 6, 7..depinde de facultate. Ceea ce e foarte amuzant (cel putin pentru mine, care incep sa am un umor din acela englezesc :-p) e faptul ca toata lumea incearca sa ingramadeasca aceste 8-9 examene in 3 saptamani, in ideea in care fiecare examen trebuie sa aiba 2 date diferite, si intre fiecare examen trebuie sa fie o distanta de (cel putin) 2 zile, nesocotind sambata si duminica (desi cei fara familie sau alta ocupatie te vor chema si in acele zile).

Si uite asa, studentu nostru, dupa 3 saptamani de nemancat, nedormit si stresat la maxim, isi pica 2 examene, pentru ca 1. nu a fost suficient de destept sa isi pune un prieten afara sa ii trimite si lui raspunsurile le grila afisata in timpul examenului si 2. nu are un telefon din ala smecher si hands free fara fir la casti ca sa ii sopteasca acelasi prieten subiectele la care altii scriu de zor pagini intregi, de raman fara pasta in pix.

Asta pentru toti cei spun ca sesiunea a trecut fara probleme...acum stim de ce.

Cu un zambet nins

littlem

suntem mai buni decat atat

Yellow

Nu mi se intampla sa scriu des (asa cum se poate bine observa din abundenta articolelor mele :-p)dar se intampla cateodata sa am foarte multe de zis/scris..si atunci, de cele mai multe ori, imi place sa incep sa scriu...asta bineinteles dupa ce l-am epuizat pe bunul meu prieten Liviu cu toate parerile mele.

Am citit zilele trecute pe blogului unui...si uite ca aici ma impotmolesc. Pentru ca as fi tentata sa scriu pe blogul unui prieten, numai ca persoana in cauza nu imi este prieten, nu il pot considera asa, e ceva mai mult si in acelasi timp ceva mai putin...dar sa nu ne lasam blocati de acest mic detaliu. Deci dupa cum ziceam..citeam zilele trecute blogului unui tip (suna atat de impersonal...n-am ce-i face) un articol care m-a antrenat apoi intr-o discutie foarte in contradictoriu cu el. Articolul este foarte bine scris, cel putin mie asa mi se pare, (va las linkul, sa va dati cu parerea www.karmaekarma@blogspot.com ) dar ceea ce a scris in articol..

Simt nevoia unui raspuns mai bun decat mesajele trimise in seara aceea. Da, meritam tot ceea ce ni se intampla, tot ceea ce am creat - bun sau rau- isi arata acum repercusiunile. Dar doar pentru ca mereu tintim sa obtinem ceva mai bun, mai performant, asta nu ne dezumanineaza, nu ne face sa uitam sa zambim, sa avem incredere si sa iubim. Atata timp cat nu ne pierdem increderea in noi insine, cat stim ca daca vrem cu adevarat ceva se poate obtine, nimic nu e imposibil, si pentru asta nu trebuie sa calci peste prietenul tau sau sa ranesti fara sa iti pese. Da, ar fi mult mai usor, dar ar diminua apoi si placerea, satisfactia de la sfarsit.

Refuz sa cred ca omul ar trece peste orice si oricine pentru a-si atinge un scop...cred ca asta ne-ar face sa ne intoarcem la starea naturala, sa iesim din societate si sa nu ne fie impuse nici un set de reguli, valori sau principii dupa care sa ne ghidam...ori omul tocmai din cauza asta a iesit din stare naturala...pentru ca simtea nevoie de asociere..se creaza astfel un paradox..cum poate omul sa isi distruga semenul pentru care a renuntat la ceva care ii era bine?


Poate ma ajuti sa iti inteleg rationamentul..


Cu zambete


littlem

miros de primvara

Yellow

E tarziu...colega mea de camera doarme, sau ma rog incearca sa adoarma ignorand zgmotul produs de tastatul meu pe laptop, eu ascult Regina Spektor (cunoscatorii stiu) si mi-am dat seama ca nu trebuie sa gasesc ceva care sa fie cel putin la fel de bun ca ultimul articol-in care scriam despre el si despre cat de fericita ma face- ci pur si simplu sa scriu...nu ca o necesitate pentru a avea articole pe blog, ci pur si simplu pentru a exprima ce simt, ce gandesc...libertatea de exprimare.

In ultimele zile afara se simte miros si traire de primavara...iubesc mirosul acesta...acum pun pariu ca luati pauza 1 minut si va ganditi cum poate sa miroase primvara, sau cum arata trairea primaverii...hai sa va ajut. Cel mai banal si simplu lucru e faptul ca temperaturile cresc, apoi e faptul ca ziua isi mareste durata...incet, dar sigur. pentru mine, primavara miroase a aer curat, a purificare..trairea primaverii o simt si o vad in zambetele oamenilor, care sunt mai putin friguroase, mai mult pline de caldura si energie....

Cel mai mult primavara imi place sa ies la plimbare...seara e o combinatie minunata de iarna si well...primavara (imi pare rau vladi, nu gasesc acum un sinonim pentru primavara)...ador sa ma plimb pe strazile mici, luminate de un stalp iluminator singuratic, sa imi aud pasii pe strada si gandurile cum se lovesc intre ele in capul meu, si printre toate ele se strecoara un cantec care aduce cu el amintirea unor vremuri nu demult trecute dar care nu se mai intorc...

De data asta cu o urma de melancolie

littlem