Yellow
De la un prieten citire. Just enjoy si apoi stati si vedeti cata dreptate are, lasand la o parte satira si umorul. Recunoastesti va rog talentul...poate asa mic cum e el.
Cu zambete largi
littlem
http://www.poezie.ro/index.php/personals/13900244/Vând_ţară…
miercuri, 5 august 2009
vineri, 15 mai 2009
pentru ca stiu ca pot
Yellow
Sunt fericita si mandra de mine!!! Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa crezi in ceea ce vrei, sa muncesti sa obtii ceea ce vrei si la sfarsit, cand ai obtinut, sa savurezi clipa din plin si indelung.
Azi -15 mai-am avut interviul pentru a obtine o mobilitate Erasmus , in Praga, pentru primul semestru din anul 3. Am fost foarte stresata de chestia asta, in mare si pentru ca asa sunt eu , mai stresata de felu meu, dar si pentru ca imi doream foarte extrem de mult sa reusesc. Am muncit mult sa imi fac dosaru de aplicatie, si nu a fost doar munca pe care am depus-o acum, in ultima luna...mi-am dat seama ca toata munca mea de pana acum..toate trainningurile, toate proiectele natioanale sau locale in care m-am implicat..acum se vad rezultatele..pe langa satisfactia oferita atunci pe moment.
Chiar daca a fost stresant pana am aflat rezultatele, nimic nu cred ca se poate compara cu momentul in care am aflat ca voi pleca in Praga la anu...mai ales ca eram 4 studenti pe o bursa, si toti ne-o doream foarte mult. Pana la urma toti am reusit sa obtinem o mobilitate Erasmus, fie ca a fost unde am vrut fie prin redistribuire. Cu mare drag va recomand celor care va ganditi sa plecati Erasmus..nu stati pe ganduri...e ceva munca, dar si un sentiment incredibil cand vezi ca se poate si mai ales atunci cand ai incredere in tine.
Cu un zambet mare si fericit
littlem
Sunt fericita si mandra de mine!!! Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa crezi in ceea ce vrei, sa muncesti sa obtii ceea ce vrei si la sfarsit, cand ai obtinut, sa savurezi clipa din plin si indelung.
Azi -15 mai-am avut interviul pentru a obtine o mobilitate Erasmus , in Praga, pentru primul semestru din anul 3. Am fost foarte stresata de chestia asta, in mare si pentru ca asa sunt eu , mai stresata de felu meu, dar si pentru ca imi doream foarte extrem de mult sa reusesc. Am muncit mult sa imi fac dosaru de aplicatie, si nu a fost doar munca pe care am depus-o acum, in ultima luna...mi-am dat seama ca toata munca mea de pana acum..toate trainningurile, toate proiectele natioanale sau locale in care m-am implicat..acum se vad rezultatele..pe langa satisfactia oferita atunci pe moment.
Chiar daca a fost stresant pana am aflat rezultatele, nimic nu cred ca se poate compara cu momentul in care am aflat ca voi pleca in Praga la anu...mai ales ca eram 4 studenti pe o bursa, si toti ne-o doream foarte mult. Pana la urma toti am reusit sa obtinem o mobilitate Erasmus, fie ca a fost unde am vrut fie prin redistribuire. Cu mare drag va recomand celor care va ganditi sa plecati Erasmus..nu stati pe ganduri...e ceva munca, dar si un sentiment incredibil cand vezi ca se poate si mai ales atunci cand ai incredere in tine.
Cu un zambet mare si fericit
littlem
joi, 9 aprilie 2009
a trip to the big city
Yellow
Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.
Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.
Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.
Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand
Cu zambete
littlem
in Parcul Cismigiu
copilu din mine prin Parcul Herastrau
Surorile Roman
Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.
Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.
Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.
Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand
Cu zambete
littlem
in Parcul Cismigiu
copilu din mine prin Parcul Herastrau
Surorile Roman
SimPE2009
Yellow
Chiar daca a trecut ceva vreme de la evenimentul care da si titlul acestui minunat-care sper ca va fi-articol- intentionat am asteptat atat, pentru ca asa pot sa scriu mai obiectiv, la o distanta de toate emotiile, bucuria, stresul si oboseala care au fost atunci si imediat dupa.
Pentru cei care (inca) nu stiau anul acesta la Cluj a avut loc cea de-a doua editie a Simularii de Parlament European. Intrucat la prima editie a proiectului am fost participant, experimentand pentru 3 zile viata de euro-parlamentar, anul acesta am hotarat sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad cum e sa si organizezi un astfel de eveniment. Inainte sa va impartasesc din experienta acumulata, cred ca ar fi mai ok sa vad dau niste detalii legate de proiect in sine.
Simularea de Parlament European, este un proiect national, organizat de SSE (Societatea Studentilor Europenisti, www.sse.ro ) Cluj-Napoca, si care reuneste 135 de participanti din toata tara, de la cele mai importante centre universitare nationale. Aflat la cea de-a doua editie, proeictul a fost finantat de catre The German Marshall Fund, prin Programul Balkan Trust for Democracy, si a urmarit structura Parlamentului European. Cei 135 de participanti au fost impartiti pe 5 comitete, fiecare dintre ei reprezentand o tara si un partid, discutand timp de 2 zile probleme actuale ale Europei. Rezultatele celor 2 zile de sedinte pe comitete au putut fi observate in cadrul sedintei plenare, cand fiecare comitet a supus votului plenar 1 sau 2 rezolutii.
Buuun. Acum ca v-ati facut oarecum o ideea despre acest proiect, sa va impartasesc putin din munca din spate a acestui proiect. Munca a inceput inca din iunie 2008 cand au fost alesi cei 3 coordonatori, care au avut si sarcina sa gaseasca si finantare pentru a putea pune in practica acest ambitios proiect. Acest pas a constitut partea usoara, intrucat incepand cu ianuarie 2009, am ajuns sa ma raportez in ce zi suntem in functie de ce sedinta aveam. Am petrecut foarte multe ore cu fetele si co-coordonatorii implicati, incercand sa rezolvam toate probleme care apareau la fiecare sedinta. Cred ca niciodata nu o sa il uit pe Alex (Obama) cum a preluat initiativa la o sedinta si a facut diferite trasee pentru participanti ca sa incapem in sala de mese...chiar daca am stat atunci 4 ore in aceeasi sala, lipiti de scaune, am ras cu lacrimi.
In 13 martie am avut debutul proiectului prin conferinta de deschidere, si emotiile au fost maxime, mai ales ca in desteptaciunea mea imensa am uitat sa aduc cafeaua la coffee break si pret de 10 minute am servit doar ceai...Dar participantii au inteles situatia si am facut haz de necaz. La final toata lumea a fost multumita de coffee break, si mai ales de ceaiul de lamaie, pe care cu greu l-am facut sa treaca de votul celorlalti coordonatori si co-coordonatori :-p
Acum la aproape 1 luna, cand mi-am recuperat viata si somnul, pot spune ca acest eveniment a fost cel mai important proiect pe care l-am organizat, in urma caruia am invatat sa ma organizez mai bine, sa relationez mai bine cu oamenii si sa fac fata unor situatii de stres si intensitate maxima. Si ca sa vedeti ca nu ma laud singura: http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/parlamentul_european_la_cluj_60530.html and enjoy
Cu zambete
littlem
la conferinta de presa
cu toti participantii si voluntarii implicati in SimPE 2009
Chiar daca a trecut ceva vreme de la evenimentul care da si titlul acestui minunat-care sper ca va fi-articol- intentionat am asteptat atat, pentru ca asa pot sa scriu mai obiectiv, la o distanta de toate emotiile, bucuria, stresul si oboseala care au fost atunci si imediat dupa.
Pentru cei care (inca) nu stiau anul acesta la Cluj a avut loc cea de-a doua editie a Simularii de Parlament European. Intrucat la prima editie a proiectului am fost participant, experimentand pentru 3 zile viata de euro-parlamentar, anul acesta am hotarat sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad cum e sa si organizezi un astfel de eveniment. Inainte sa va impartasesc din experienta acumulata, cred ca ar fi mai ok sa vad dau niste detalii legate de proiect in sine.
Simularea de Parlament European, este un proiect national, organizat de SSE (Societatea Studentilor Europenisti, www.sse.ro ) Cluj-Napoca, si care reuneste 135 de participanti din toata tara, de la cele mai importante centre universitare nationale. Aflat la cea de-a doua editie, proeictul a fost finantat de catre The German Marshall Fund, prin Programul Balkan Trust for Democracy, si a urmarit structura Parlamentului European. Cei 135 de participanti au fost impartiti pe 5 comitete, fiecare dintre ei reprezentand o tara si un partid, discutand timp de 2 zile probleme actuale ale Europei. Rezultatele celor 2 zile de sedinte pe comitete au putut fi observate in cadrul sedintei plenare, cand fiecare comitet a supus votului plenar 1 sau 2 rezolutii.
Buuun. Acum ca v-ati facut oarecum o ideea despre acest proiect, sa va impartasesc putin din munca din spate a acestui proiect. Munca a inceput inca din iunie 2008 cand au fost alesi cei 3 coordonatori, care au avut si sarcina sa gaseasca si finantare pentru a putea pune in practica acest ambitios proiect. Acest pas a constitut partea usoara, intrucat incepand cu ianuarie 2009, am ajuns sa ma raportez in ce zi suntem in functie de ce sedinta aveam. Am petrecut foarte multe ore cu fetele si co-coordonatorii implicati, incercand sa rezolvam toate probleme care apareau la fiecare sedinta. Cred ca niciodata nu o sa il uit pe Alex (Obama) cum a preluat initiativa la o sedinta si a facut diferite trasee pentru participanti ca sa incapem in sala de mese...chiar daca am stat atunci 4 ore in aceeasi sala, lipiti de scaune, am ras cu lacrimi.
In 13 martie am avut debutul proiectului prin conferinta de deschidere, si emotiile au fost maxime, mai ales ca in desteptaciunea mea imensa am uitat sa aduc cafeaua la coffee break si pret de 10 minute am servit doar ceai...Dar participantii au inteles situatia si am facut haz de necaz. La final toata lumea a fost multumita de coffee break, si mai ales de ceaiul de lamaie, pe care cu greu l-am facut sa treaca de votul celorlalti coordonatori si co-coordonatori :-p
Acum la aproape 1 luna, cand mi-am recuperat viata si somnul, pot spune ca acest eveniment a fost cel mai important proiect pe care l-am organizat, in urma caruia am invatat sa ma organizez mai bine, sa relationez mai bine cu oamenii si sa fac fata unor situatii de stres si intensitate maxima. Si ca sa vedeti ca nu ma laud singura: http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/parlamentul_european_la_cluj_60530.html and enjoy
Cu zambete
littlem
la conferinta de presa
cu toti participantii si voluntarii implicati in SimPE 2009
duminică, 22 martie 2009
cultura
Yellow
Marti , 24.03.2009, ora 19, va asteptam la concertu special Sibiu Youth Orchestra, sala Thalia, Sibiu. Dirijor Bebeselea Gabriel, solist Raceu Vlad, vioara
Cu zambete
littlem
sâmbătă, 14 februarie 2009
valentine sau dragobete
Yellow
Azi e minunata zi de 14 februarie (ceea ce inseamna ca maine va fi 15 :-p, si voi fi in cluj!!!), pentru unii o banala zi de sambata, pentru unii o ocazie sa-si sarbatoreasca ziua de nume, dar pentru cei mai multi ziua de 14 februarie este ziua in care baietii/barbatii isi golesc buzunarele -nu conteaza ca e criza financiara- in incercarea de a rascumpara toate datile cand iubita lor nu a vrut decat sa iasa la o plimbare, sau sa leneveasca impreuna in casa, si le coplesesc pe bietele cu flori, ursuleti in inimioara, ciocolata in forma de inimioara...tot ce ce se poate in varianta de inimioara. La randul lor fetele, impresionate de gestul dragilor lor prieteni (si mai ales de faptul ca si-au amintit ce e de 14 februarie) isi cumpara tot felul de lenjerii care mai de care mai non existente, mai mulate si bineinteles rosii. Ceea ce e foarte amuzant, pentru mine cel putin, e faptul ca 80% din cei care se agita de numa pentru Ziua indragostitilor, a doua zi, adica in 15, o iau de la capat cu relatia monotona in care el iasa cu baietii la bere sau ocazional o mai scoate si pe ea la un suc, iar ea.....ea isi tot aminteste ce dragut a putut sa fie el acum 2 zile, si numara zilele ramase pana la urmatorul rasfat.
Eu sunt anti-Valentine's day. De fiecare data (cand am avut cu cine :-p) am sarbatorit Dragobetele, pentru ca 1. nu avem nevoie de o sarbatoare de import sa ii aratam celui/cea de langa noi cat de mult inseamna pentru noi, 2. traim totusi in Romania, si oricat de naspa si de aiurea ar fi tara asta (sunt prima care voi sustine mereu acest lucru) avem si chestii dragute, care tin de noi si de traditia noastra. Asa ca anu acesta, din nou voi sarbatori Dragobetele, alaturi de prietenul meu, care mai mereu imi arata ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa ma alinte sau sa fie extra sweet cu mine.
Cu un zambet larg
littlem
Azi e minunata zi de 14 februarie (ceea ce inseamna ca maine va fi 15 :-p, si voi fi in cluj!!!), pentru unii o banala zi de sambata, pentru unii o ocazie sa-si sarbatoreasca ziua de nume, dar pentru cei mai multi ziua de 14 februarie este ziua in care baietii/barbatii isi golesc buzunarele -nu conteaza ca e criza financiara- in incercarea de a rascumpara toate datile cand iubita lor nu a vrut decat sa iasa la o plimbare, sau sa leneveasca impreuna in casa, si le coplesesc pe bietele cu flori, ursuleti in inimioara, ciocolata in forma de inimioara...tot ce ce se poate in varianta de inimioara. La randul lor fetele, impresionate de gestul dragilor lor prieteni (si mai ales de faptul ca si-au amintit ce e de 14 februarie) isi cumpara tot felul de lenjerii care mai de care mai non existente, mai mulate si bineinteles rosii. Ceea ce e foarte amuzant, pentru mine cel putin, e faptul ca 80% din cei care se agita de numa pentru Ziua indragostitilor, a doua zi, adica in 15, o iau de la capat cu relatia monotona in care el iasa cu baietii la bere sau ocazional o mai scoate si pe ea la un suc, iar ea.....ea isi tot aminteste ce dragut a putut sa fie el acum 2 zile, si numara zilele ramase pana la urmatorul rasfat.
Eu sunt anti-Valentine's day. De fiecare data (cand am avut cu cine :-p) am sarbatorit Dragobetele, pentru ca 1. nu avem nevoie de o sarbatoare de import sa ii aratam celui/cea de langa noi cat de mult inseamna pentru noi, 2. traim totusi in Romania, si oricat de naspa si de aiurea ar fi tara asta (sunt prima care voi sustine mereu acest lucru) avem si chestii dragute, care tin de noi si de traditia noastra. Asa ca anu acesta, din nou voi sarbatori Dragobetele, alaturi de prietenul meu, care mai mereu imi arata ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa ma alinte sau sa fie extra sweet cu mine.
Cu un zambet larg
littlem
vineri, 13 februarie 2009
de ce sesiunea e stresiunea
Yellow
De cateva zile la mine acasa, la Sibiu, ninge, ca de altfel in mai toata tara. Tocmai cand incepeam sa ma bucur de mirosul de primavara, de razele calde si zambarete ale unui soare tot mai darnic, a reaparut ea : ninsoare asta cruda si umeda care te impiedica de la atat de multe chestii faine. Dar sa lasam vremea si capriciile ei, caci oricum presimt ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, va fi tot cum vrea ea.
Pentru majoritatea prietenilor mei exista in an o perioada de 6 saptamani (impartita in 2 perioade a cate 3 saptamani) in care fiecare se da de ceasu mortii, uita sa mai ingurgiteze (atat de mult imi place cuvantul asta, suna asa dur :-p), uita sa mai doarma asa in nesimtire, fiind bucuros daca apuca 3-4 ore decente de somn, iar de iesit la un suc ,o bere ceva nici nu se pune problema. Si uite ca vine si primul examen..studentu se simte pregatit, ca doar a invatat si s-a stresat la maxim. Cand vin insa subiectele, surpriza! nici unu nu se incadreaza in temele date. Studentu se panicheaza, are un black-out total, ce mai, se vede deja in restanta.
Buun. A trecut primul examen, dar mai vin dupa el alte 6, 7..depinde de facultate. Ceea ce e foarte amuzant (cel putin pentru mine, care incep sa am un umor din acela englezesc :-p) e faptul ca toata lumea incearca sa ingramadeasca aceste 8-9 examene in 3 saptamani, in ideea in care fiecare examen trebuie sa aiba 2 date diferite, si intre fiecare examen trebuie sa fie o distanta de (cel putin) 2 zile, nesocotind sambata si duminica (desi cei fara familie sau alta ocupatie te vor chema si in acele zile).
Si uite asa, studentu nostru, dupa 3 saptamani de nemancat, nedormit si stresat la maxim, isi pica 2 examene, pentru ca 1. nu a fost suficient de destept sa isi pune un prieten afara sa ii trimite si lui raspunsurile le grila afisata in timpul examenului si 2. nu are un telefon din ala smecher si hands free fara fir la casti ca sa ii sopteasca acelasi prieten subiectele la care altii scriu de zor pagini intregi, de raman fara pasta in pix.
Asta pentru toti cei spun ca sesiunea a trecut fara probleme...acum stim de ce.
Cu un zambet nins
littlem
De cateva zile la mine acasa, la Sibiu, ninge, ca de altfel in mai toata tara. Tocmai cand incepeam sa ma bucur de mirosul de primavara, de razele calde si zambarete ale unui soare tot mai darnic, a reaparut ea : ninsoare asta cruda si umeda care te impiedica de la atat de multe chestii faine. Dar sa lasam vremea si capriciile ei, caci oricum presimt ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, va fi tot cum vrea ea.
Pentru majoritatea prietenilor mei exista in an o perioada de 6 saptamani (impartita in 2 perioade a cate 3 saptamani) in care fiecare se da de ceasu mortii, uita sa mai ingurgiteze (atat de mult imi place cuvantul asta, suna asa dur :-p), uita sa mai doarma asa in nesimtire, fiind bucuros daca apuca 3-4 ore decente de somn, iar de iesit la un suc ,o bere ceva nici nu se pune problema. Si uite ca vine si primul examen..studentu se simte pregatit, ca doar a invatat si s-a stresat la maxim. Cand vin insa subiectele, surpriza! nici unu nu se incadreaza in temele date. Studentu se panicheaza, are un black-out total, ce mai, se vede deja in restanta.
Buun. A trecut primul examen, dar mai vin dupa el alte 6, 7..depinde de facultate. Ceea ce e foarte amuzant (cel putin pentru mine, care incep sa am un umor din acela englezesc :-p) e faptul ca toata lumea incearca sa ingramadeasca aceste 8-9 examene in 3 saptamani, in ideea in care fiecare examen trebuie sa aiba 2 date diferite, si intre fiecare examen trebuie sa fie o distanta de (cel putin) 2 zile, nesocotind sambata si duminica (desi cei fara familie sau alta ocupatie te vor chema si in acele zile).
Si uite asa, studentu nostru, dupa 3 saptamani de nemancat, nedormit si stresat la maxim, isi pica 2 examene, pentru ca 1. nu a fost suficient de destept sa isi pune un prieten afara sa ii trimite si lui raspunsurile le grila afisata in timpul examenului si 2. nu are un telefon din ala smecher si hands free fara fir la casti ca sa ii sopteasca acelasi prieten subiectele la care altii scriu de zor pagini intregi, de raman fara pasta in pix.
Asta pentru toti cei spun ca sesiunea a trecut fara probleme...acum stim de ce.
Cu un zambet nins
littlem
Abonați-vă la:
Postări (Atom)