About loosing and winning

The year will soon end and i sometimes like to make a balance between what i lost and what i gain during the year.
I lost several friends this year. They're not dead, but just they are out of my life. It is sad for me, because none of these losses was my choice, and with each and every one i have tried to make a mence. It's sad.
Instead of these lost friends, i have gained, in some ways back, some of my old friends, friends who have contributed greatly to the person i am today.
I lost a man whom i have loved dearly. I guess he was not worth it since he broke my heart.
Instead of him, i won a great man. He is so worth it..every day and every minute i spend thinking of him. I love you.
I also got some sense of independence, living almost of my own and thus being happy.
So, i guess my losses found their balance in my gains. Cause life is like that...you loose some, you win some.
Happy New Year!

Someone's care free careless life

But not mine.
Cause i have: job, school, new person to adapt to, and some more 10000 daily problems.
let's take them in turn, shall we?
Job: as i think i have said before i have recently started working as an assistant manager at a company from Cluj, which deals with digital maps. I, for one, have nothing to do with this part. I am dealing with all the accountability, administrative and human resources mess. And believe you me it is a mess. For me. I have always done my best to stay as far away as possible from anything involving numbers and mathematical thingies, but it finally got to me. Even though it is very hard and demanding for me, i like it, mainly because my bosses are sooooo nice and patient and they take things one by one and they explain why this is like that and not the other way around. I really appreciate that. And i think i am doing a good job, so far.
Too bad i can't really say the same thing about co-workers.
School: this week i have started my master classes...out of 3 classes, we had only 2. One of them was quite interesting, i think i will enjoy it,or at least read the books the teacher gave us. The other one....pffuuu..the other one has the potential of being a really good class, but the teacher...oh god! Even so, i am quite looking forward to see how things will evolve and what will i learn from this experience.
New person to adapt to: after some weeks of being somewhat of a zombie from an emotional point of view, i have met someone new and funny and cute and someone who is more well behaved than most of the guys i met. Actually, that is one of the things i like most about him and the thing that first impressed me..how polite and attentive and well behaved he is. Then came his cuteness and his way of making me laugh. And being the sadistic person that i am, i am constantly comparing it to my last thing....and to my satisfaction - for this one- and disappointment -for the last one- i find that this one is in almost every aspect better than the last one. I guess, so far, i gave managed to be with someone, who is not from the same pattern. He is not (yet :-p) an ass hole, care less or care free and doesn't seem to be the type who would step all over me. Like the last one. He is above and more. So far
And some more 10000 daily problems. which most of are in connection with my job. Some of them come from my own twisted pleasure of complicating my life, and some come from the fact that sometimes i care just too damn much about everything and everyone.

To my Grandfather, with love

This week, on the 14th, was my 22nd birthday. This year, on the same day, should have been my Grandfather's 77 birthday.

When ever i think of him i can not but smile. I have the most wonderful memories with him, and all about little things that were just among us. Like we used to have this thing called "the 5 o'clock slice of bread". It was so funny. Evevry day he used to make for the three of us - myself, my sister and my cousin- a lice of bread with margarine and gem or margarine and tomates, but he would never let us eat out side. He always said that not the kods have this and we might raise up their appetite just before dinner.

Every friday there was, and actually still is, this market in the center of the city, which was divided into vegetable market and market where you could find everything. And every friday my Grandfather and my Grandmother would go to the market very early in the morningand all the time they would bring us back this eatable necklaces made out of sweet ginger bread. They were delicious. When ever i see something like that, i have an instant smile on my face.

I have great memories about my Grandfather, but i think i will always remember the fact that even though he was a pretty difficult person, very strict, he loved with all his heart and there was never a thing he would say no to if we would ask him.

I miss my Grandfather. Especially this time of the year

Sex and city

I have recently started watching Sex and the City, the series, and i must say it is like a drug for me. I could watch it all the time...actually that is what i am doing...anyway, at least right after i come from work. Because, yes, i have recently started working as a manager assistent at a local company in Cluj, which makes digital maps. I like it, it is very new and completly challenging for me, but that is one of the reasons why i like it.

But anyway, back to Sex and the City. If you really enjoy the movie, it is really impossible not to start asking yourself some questions about certain stuff about which Carrie writes in her collumn. Like for instant, the one that has been bugging me ever since i saw that episode, which was dealing with the types of men we choose in our life and how in some really twisted way they are the same type. I really started thinking about this, and as funny as it was, i realized that wanting it or not, i have always been with the same type of guys. Guys who look really cute and are really great, until they break your heart in the most un great way.

I know from the moment i meet someone new that he is not good for me, but that makes me like him even more and so i dive in with full speed only to end up in the exact same place i was the last time something like that happened. It's like i have a problem or something. I like bad boys...it's sad, i know. The really sad thing is that most often than once i say to myself that the next time will be different and i will not allow to go to something similar again. But when that guy comes along, it's like i forget everything and i do it again all along.
Maybe it is because i trust people waaaaaay to much and even though it has been proven to me that most of them are not worth my trust, i still trust them...all the time. That is even sadder :-p

All in all watching Sex and the city has made me want to write again, made me question some more but most of all has given some really good moments filled with laughter.
I love Sex and the city

voluntarul din mine

Azi, in cadrul Saptamanii Nationale a Voluntariatului (www.centruldevoluntariat.ro) a avut loc in Parcul Central din Cluj, ziua veseliei. And indeed it was. Cred ca din start primul lucru care ne-a facut pe toti veseli si cu zambetul pe buze a fost faptul ca soarele a tinut cu noi si a tinut piept norilor care incercau sa ne incurce. Impartiti pe cateva ateliere- face painting, arta origami si muzica- volunatrii implicati au facut ca parcul sa fie un loc plin de voie buna. S-a batut in oale, s-a cantat la furtunul de la aspirator, s-au facut cele mai haioase face paintiguri si ne-am minunat de ce se poate face dintr-o bucata de hartie si putina rabdare.
Cei mai incantati au fost copii, care si-au asteptat cuminti randul pentru a avea masca lui spiderman , sau a simti ca prind aripi de la fluturasul proaspat desenat pe fata. E lucru minunat sa vezi cum copii se opresc din zbenguiala si pentru cateva minute il asculta si il urmaresc plini de interes pe voluntarul ACTOR cum le explica si exemplifica cum sa faca avioane de hartie, care mai apoi au umplut parcul...zeci de avioane colorate isi faceau drum printre baloane si frunzele copacilor.
Nu a lipsit nici o mica, dar draguta cafenea in aer liber, unde voluntarii CVCN, veniti prin programul EVS (European Voluntary Service) au stat de vorba cu cei interesati de acest proiect, impartasind din experienta lor, si explicandu-le pasii neecsari pentru a putea fi voluntar EVS.
All in all, desi sunt tare obosita, a fost zi draguta, plina de zambete si voie buna. Ceva de care aveam nevoie

De ce este Romania doar o alternativa pentru tineri?

Astazi, 15 aprilie a luat startul cea de-a treie editie a Simularii Parlamentului European, proiect organizat de Societatea Studentilor Europenisti (SSE). Aceasta editie sta sub semnul noutatii, fiind pentru prima data cand se organizeaza doua dezbateri publice cu teme de actualitate si care starnesc discutii la toate nivelele.
Azi am luat parte la prima dezbatere, care a avut ca tema "De ce este Romania doar o alternativa pentru tineri?". Dezbaterea, care a durat 2 ore a fost una foarte interesanta si am fost placut surprinsa ca participantii si organizatorii aflati in sala au luat cuvantul si si-au spus parerea.Intre invitati s-a regasit si domnul profesor Marga care a spus ca Romania e doar o alternativa pentru ca e o societate ramasa in urma, din punct de vedere al dezvoltarii si ca este necesara o reforma a clasei politice. Ovidiu Nahoi a avut o interventie care a starnit zambete in sala, afirmand ca este un lucru bun ca Romania este vazuta ca o alternativa, si ea este intr-adevar o alternativa pentru tari precum Moldova, Georgia si este o alternativa chiar si pentru oamenii din Vaslui. Ion Ionita a afirmat ca ar trebuie sa ne bucure faptul ca avem posibilitatea sa consideram Romania ca o alternativa, intrucat in timpul regimului comunist nu exista nici o alternativa, fiind un intuneric total.
Discutiile s-au extins spre teme variate, ajungandu-se la nevoia de reforme in invatamantul romanesc care sa asigure studentilor locuri de practica si internshipuri pana la faptul ca statul roman investeste in studenti dar apoi este incapabil de a culege si a fructifica roadele investitiei.
Din pucntul meu de vedere, cred ca tema dezbaterii ar fi trebuit fi usor modificata in de ce Romania este vazuta ca o ultima alternativa pentru tineri. Ma regasesc intre acei oameni viitori absolventi de facultate care isi doreste sa plece si sa nu se mai intoarca, intrucat aici nu mai e nimic. Oricat te-ai zbate si oricat te-ai chinui, nu inaintezi si bati pasu pe loc. Cel mai concludent exemplu care imi vine in minte este faptul ca sunt studenta in ultimul an la facultate si fac aceeasi materie pentru a treia oara, dar sub alta denumire. Si asta pentru ca Romania si sistemul de invatamant nu este orientat spre deschidere si spre diversitate, nu este capabil sa se reinventeze si sa se adapteze noilor cerinte.
Pentru mine Romania este doar o ultima alternativa pentru ca am vazut ca se poate mai bine, din toate punctele de vedere, cu aceeasi munca insa cu o recunoastere de merite si munca depusa net superioara.
Si stiu ca acum Calin cel mai probabil va sari si va spune ca aleg calea usoara si plec. Nu consider ca aleg calea mai usoara, ci doar aleg calea unde stiu ca voi avea parte de ceea ce merit si ce imi doresc, si voi obtine toate acestea prin recunoasterea muncii si nu pe baza prieteniilor sau relatilor personale sau ale parintilor.

Prague, after 2 weeks

2 weeks have passed since i got home, since i left Prague and i left behind friends, memories and great experiences. I took this time to write about the whole experience in order to at least try and be a little objective about the whole experience. The whole Erasmus-Prague experience was amazing, filled with great unforgettable moments.
Living there for 6 months i got to experience a lot of things for the first time, like living in a dorm room with someone who in the beginning was a complete stranger for me, but who at the end i had difficult times saying good bye to; or learning to speak Spanish fluently, even though i have never studied the language; or eating "tortillia de patatas" for the first time and simply loving it. But by far the best "first time" was flying a and with a small airplane. Simply amazing.
I think i will never be able to forget the funny crazy spanish girl, whose english even though not the best, was willing to learn, and whose openness and kind heart brought us in the same room and we were able to live together really great moments. "Good morning, Cruz. how was the party?"
I know that if it weren't for all the people i have met, my experience would not have been even half as great. So guys, this is for all of you who have been a part of this. Thank you. It has been a privilege getting to know you all.
From a more academically point of view, I got to experience a completely new system and I discovered that with the right motivation i can go over my limits and reach just a little bit higher than i knew i could. And that is a great feeling. It makes your self belief go high and you feel good about yourself.The subjects i studied there were completely new for me and i felt with each class I attended I could actually say that i have learned something new and interesting.
On a more personal level, the Prague experience made me realize that I can start from zero wherever I am, as long as I don't forget who I am, as long as I keep an open mind and an optimistic spirit.Naturally, i felt scared at first, being alone in a new city, not knowing anyone and with no familiar faces around. But not letting all this overwhelming me I got to know great people with whom i experienced great and unforgettable moments.
About my Erasmus experience, i could write pages, remembering all the people i have met, all the memories i have made and all the funny things.Because after time will pass, the memories will be all that will have been left. And they will always make me smile and go back to our dorm room, and to the corridor parties and all the parties where we always had great times. As an overall this experience was simply great, hard and challenging, but one that in the end has brought out the best in me.

vreau

aici ninge
si eu vreau!!
vreau vara
vreau primavara.vreau miros de zambile si soare zambitor
vreau soare vreau povesti la banca pana dimineata la 3.vreau cafea in geam
vreau ciocolata calda cu scortisoara.vreau plimbari lungi si lente
si eu...
ooff, trebuia sa continui cu "vreau..."
vreau sa aud noaptea greierii cum imi canta sub geam.vreau sa prind o ploaie torentiala de vara
da...vreau sa ma trezesc in ploaie.vreau sa deschid geamu si sa strig tare : buna dimineata, soare!!vreau sa fiu imbratisata
acum?

to be or not to be

Dupa 6 luni petrecute in Praga, peste cateva zile o sa ma intorc in Cluj, sa imi termin facultatea. Needless to say ca experienta Erasmus in Praga a fost una incredibila, in care am avut ocazia sa cunosc oameni minunati, oameni care mi-au devenit prieteni si cu care stiu ca o sa pastrez legatura. Am avut sansa sa vad cum e intr-adevar sa inveti in sistem european, sa fii intr-un mediu total nou si cu adevarat provocator din punct de vedere educational.
Problema se pune acum , ce fac dupa ce ma intorc? Adica e clar ca o sa imi termin facultatea, si dupa aia? E a noastra scumpa tara la nivelu la care poate concura cu alte tari din punct de vedere al calitatii educatiei care o ofera, in asa maniera incat chiar sa poata sa reprezinte o optiune solida pentru un absolvent de facultate in cautare de master?
My good friend Calin imi tine teorii de fiecare data cand spun ca eu vreau sa plec din tara...imi arunca argumente de genu ca nu am descoperit farmecul tarii, ospitalitate, natura, si gramada de oameni klumea care sunt aici. Da, corect, Romania e o tara foarte frumoasa, cu peisaje incredibile, oamenii sunt foarte de treaba- ma rog, majoritatea dintre ei- si e greu sa nu te indragostesti de toata astea. Trust me, am promovat la greu Romania aici.
Dar din pacate nu pot sa fiu turist la mine in tara si sa nu ma simt afectata de coruptia care e la noi, de prostia si inegalitatea de sanse. Da, de acord, nu suntem singura tara unde exista toate problemele astea, dar suntem singura tara unde din pacate pasii se fac nu inspre ceva mai bun, ci inspre tot mai rau.
Si atunci intrebarea mea este, dragul meu Calin, raman in tara pentru ca e atat de frumoasa si ospitaliera si ma hranesc cu asta, sau plec si gasesc ceva mai bun care imi aduce pe masa ceva mai mult decat salariu minim si vise stalcite?

mi-e dor

mi-e dor sa te vad
mi-e dor sa iti sar in brate
mi-e dor sa ma enervezi si apoi sa imi aici chill...si apoi relax...si in cele din urma..calmeaza-te
mi-e dor sa povestim
mi-e dor sa ma pierd in ochii tai
mi-e dor sa imi pierd degetele si gandurile in paru tau
mi-e dor sa imi dovedesti mereu ca ma insel
mi-e dor sa ne imbatam impreuna
mi-e dor sa te vad zambind
mi-e dor sa ma provoci la cele mai aiurea chestii
mi-e dor sa ma faci sa plang
mi-e dor sa ma faci sa rad

i guess...mi-e dor de tine

cea mai minunata zi

Va scriam vineri ca sambata o sa zbor pentru prima data! well i did!! si a fost cea mai frumoasa experienta de pana acum.

Am pornit cu Alex- instructorul- dis de dimineata, ma rog la 11 :-p, spre orasu Kolin , care e la 57 de kilometri de Praga, si de acolo am mai mers cu auto-talpa inca vreo 40 de minute pana am ajuns la aeroportul din Kolin. Reactia mea cand am ajuns: "Uai ce de avioane!!" Raspunsul lui Alex : "Pai da, din moment ce suntem pe un aeroport". De cum am ajuns Alex s-a apucat sa faca inspectia avionului cu care urmam sa zburam. E un lucru pe care il face intotdeauna inainte de a zbura. A verificat inca o data conditiile meteo, a dotat avionul cu pungi in caz de nevoie :-p, si apoi we were set to fly.

Decolarea s-a facut fara probleme, nici nu am simtit cand eram deja in aer si vedeam cum casele se fac din ce in ce mai mici. Desi cea mai ridicata altitudine la care am zburat a fost 400 de metri, aveam impresia ca sunt foarte foarte sus. Fara indoiala cel mai frumos si mai plin de adrenalina moment a fost cand am urcat brusc si apoi am zburat in picaj! A fost ceva de nedescris. In cabina s-a produs efectul de gravitatie inversa si pluteam efectiv prin cabina si la fel s-a intamplat cu camera si apa care le aveam cu mine. A fost incredibil.

Fiind pentru prima data cand eram intr-un avion, a fost o experienta extraordinara pe care abia astept sa o repet. Daca la decolare am fost destul de calma si de linistita,nu la fel am fost la aterizare. Sa vad cum pamantul de apropie de mine cu viteza, nu a fost tocmai o senzatie foarte placuta. Dar Alex e in instructor foarte priceput si am avut o aterizare lina, fara bruscari mari.

Desi am ajuns acasa rupta de oboseala, am avut o zi minunata, in care am cunoscut noi trairi si am descoperit noi modalitati de a avea trairi inedite. Va las sa admirati cateva poze si un mic filmuletz

deasupra pamantului

Maine o sa am ocazia sa experimentez ceva total nou si inedit. Un amic din Praga este instructor de zbor si m-a invitat la o tura cu avionu!! Vremea se anunta a fi numai buna de dat cu avionu si de incercat sa aterizam fara probleme majore. So, wish me luck, keep your fingers crossed for me si revin maine cu detalii multe si proaspete

la curent cu tot ce misca

Chiar daca sunt departe de tara, imi place sa ma tin la curent cu ce se intampla pe plaiuri mioritice, mai ales in domeniul politic. Asa ca am urmarit cu mare interes actiunile care au tinut prima pagina a ziarelor in ultima saptamana. Am fost foarte amuzata sa vad ce mare tam-tam s-a creeat in jurul primarului nostru si posibila lui numire ca prim-ministru. Toata lumea vorbea despre asta, ba chiar am citit ca la Sibiu s-a adunat lumea in piata mare ca sa il sustina, ca mai apoi totul sa se termine, sau macar sa fie pus pe pauza, de decizia mai marelui.

Personal, cred ca a facut o greseala ca nu l-a numit pe Iohannis, pentru ca desi nu imi place omu, trebuie sa recunosc ca e capabil si ar fi fost in stare sa produca schimbarea mult dorita. E drept ca in 2 luni nu ar fi facut mare lucru, dar si-ar fi asigurat locu dupa alegerile prezidentiale, ar fi aratat ca e omul potrivit. Cu respingerea lui Iohannis ca prim-ministru, presedintele cred ca a cam pierdut din suportul sibienilor, care il respecta foarte mult pe primar. La urma urmei, au si de ce, pentru ca a facut multe lucruri bune pentru oras si a contribuit la dezvoltarea si recunoasterea sa internationala. Repet, nu imi place omul deloc, dar consider ca trebuie sa dam Cezaurului ce a al Cezaurului.

Astept cu nerabdare alegerile din noiembrie, si clar o sa merg sa votez la ambasada, pentru ca dupa fiascoul creat la alegerile pentru PE, mi-am promis ca nu o sa mai ratez nici un vot. E aproape clar ca va iesi tot Basescu, dar sunt foarte curioasa cu cine va intra in turul 2.

din Praga cu drag

Acum ceva timp postam un articol cum ca sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa obtin o bursa Erasmus in Praga. Intre timp am si ajuns in frumoasa capitala ceheasca. As fi vrut sa zic insorita capitala, dar aici soarele e ceva atat de rar, si ploile atat de dese, incat am impresia ca sunt in Anglia. Dar sunt fericita ca am ajuns aici, in cele din urma, mai ales ca am calatorit vreo 18 ore cu trenu. Puteti sa va amuzati de modul in care m-am asigurat pe timpul noptii in tren, pentru ca eram singura si cum sunt mai panicoasa din fire, mi-am luat toate masurile de siguranta care le aveam la dispozitie :-p

Am optat sa stau in camin, pentru ca e clar mai ieftin decat sa stau in chirie, dar si pentru ca aici sunt cazati toti studentii Erasmus, si m-am gandit ca e o sansa buna sa cunosc lume. Pana aici toate bune si frumoase, numai ca atunci cand am ajuns la camin, cei de la receptie m-au cam luat drept baiat si astfel am ajuns sa stau in camera cu un tip! Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns in camera si am vazut ca din pat ies 2 picioare..masculine :-p. Nici unu din noi nu avea chef sa se mute, asa ca am hotarat sa stam asa o perioada. Andreas s-a dovedid a fi un tip foarte de treaba, cu care am ras foarte mult si cu care pot sa vorbesc foarte multe chestii. Intre timp el s-a mutat, si acum stau cu o tipa din Spania, la fel de amuzanta si de simpatica, care cred ca imi va lipsi foarte mult cand o sa plec.

Alte peripetii : in prima zi cand mi-am pus mancarea pe frigider- aveam snitzele home made de catre mama si carne buna de pui- m-am trezit fara ea! De mentionat ca avem 2 frigidere pe palier, care servesc la vreo 6 camere. M-am cam ofticat eu asa cand am vazut ca patesc una ca asta, si mi-am luat restu de mancare si mi-am lipit-o de pervazul geamului- stau la etajul 6, asa ca de aici cam greu sa mi se fure.

Intre timp problema cu frigideru s-a rezolvat, ne-am pus lacat, incep sa ma bucur din plin de viata de student Erasmus, care e diferita de ceea ce ma asteptam, si nu ma gandesc la cat de mult imi lipsesc prietenii mei de acasa.

long time ago

Uau!

Un bun prieten care cotrobaia prin podul lui a dat peste acest mic si uitat pachet de scrieri, numit blog! Nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand mi-am revazut opera de arta ( :-))) ), mai ales ca stiu ca atunci cand am inceput acest blog eram foarte entuziasmata sa scriu, sa impartasesc cu restu lumii ce cred si ce traiesc eu. Acum, recitind ultimele articole, mi-am dat seama ca nu am mai scris nu din lipsa de activitate, ca de asta am avut din plin :-p (si acum va rog sa nu va ganditi la cine stie ce prostii) ci pur si si simplu din comoditate. Imi era lene sa stau in fata laptopului, sa incerc sa imi gasesc o exprimare cat mai buna si mai potrivita pentru postarile mele.

Cred ca de acum inainte nu o sa ma mai gandesc prea mult la asta, ci pur si simplu o sa scriu, pentru ca la urma urmei, nu am talent de jurnalist, dar imi place sa scriu, nu am experienta vasta in domeniu, dar sunt gata sa o dobandesc. Si in plus, stiu cativa oameni carora le e dor de blogu meu si de mine.

Acestea fiind spuse, imi urez mie insami bun revenit in lumea blogurilor si sa am cat mai multe articole :-d.

de zambit si cugetat

Yellow

De la un prieten citire. Just enjoy si apoi stati si vedeti cata dreptate are, lasand la o parte satira si umorul. Recunoastesti va rog talentul...poate asa mic cum e el.

Cu zambete largi

littlem

http://www.poezie.ro/index.php/personals/13900244/Vând_ţară…

pentru ca stiu ca pot

Yellow

Sunt fericita si mandra de mine!!! Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa crezi in ceea ce vrei, sa muncesti sa obtii ceea ce vrei si la sfarsit, cand ai obtinut, sa savurezi clipa din plin si indelung.

Azi -15 mai-am avut interviul pentru a obtine o mobilitate Erasmus , in Praga, pentru primul semestru din anul 3. Am fost foarte stresata de chestia asta, in mare si pentru ca asa sunt eu , mai stresata de felu meu, dar si pentru ca imi doream foarte extrem de mult sa reusesc. Am muncit mult sa imi fac dosaru de aplicatie, si nu a fost doar munca pe care am depus-o acum, in ultima luna...mi-am dat seama ca toata munca mea de pana acum..toate trainningurile, toate proiectele natioanale sau locale in care m-am implicat..acum se vad rezultatele..pe langa satisfactia oferita atunci pe moment.

Chiar daca a fost stresant pana am aflat rezultatele, nimic nu cred ca se poate compara cu momentul in care am aflat ca voi pleca in Praga la anu...mai ales ca eram 4 studenti pe o bursa, si toti ne-o doream foarte mult. Pana la urma toti am reusit sa obtinem o mobilitate Erasmus, fie ca a fost unde am vrut fie prin redistribuire. Cu mare drag va recomand celor care va ganditi sa plecati Erasmus..nu stati pe ganduri...e ceva munca, dar si un sentiment incredibil cand vezi ca se poate si mai ales atunci cand ai incredere in tine.

Cu un zambet mare si fericit

littlem

a trip to the big city

Yellow

Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.

Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.

Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.

Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand

Cu zambete


littlem

in Parcul Cismigiu

copilu din mine prin Parcul Herastrau

Surorile Roman

SimPE2009

Yellow

Chiar daca a trecut ceva vreme de la evenimentul care da si titlul acestui minunat-care sper ca va fi-articol- intentionat am asteptat atat, pentru ca asa pot sa scriu mai obiectiv, la o distanta de toate emotiile, bucuria, stresul si oboseala care au fost atunci si imediat dupa.

Pentru cei care (inca) nu stiau anul acesta la Cluj a avut loc cea de-a doua editie a Simularii de Parlament European. Intrucat la prima editie a proiectului am fost participant, experimentand pentru 3 zile viata de euro-parlamentar, anul acesta am hotarat sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad cum e sa si organizezi un astfel de eveniment. Inainte sa va impartasesc din experienta acumulata, cred ca ar fi mai ok sa vad dau niste detalii legate de proiect in sine.

Simularea de Parlament European, este un proiect national, organizat de SSE (Societatea Studentilor Europenisti, www.sse.ro ) Cluj-Napoca, si care reuneste 135 de participanti din toata tara, de la cele mai importante centre universitare nationale. Aflat la cea de-a doua editie, proeictul a fost finantat de catre The German Marshall Fund, prin Programul Balkan Trust for Democracy, si a urmarit structura Parlamentului European. Cei 135 de participanti au fost impartiti pe 5 comitete, fiecare dintre ei reprezentand o tara si un partid, discutand timp de 2 zile probleme actuale ale Europei. Rezultatele celor 2 zile de sedinte pe comitete au putut fi observate in cadrul sedintei plenare, cand fiecare comitet a supus votului plenar 1 sau 2 rezolutii.

Buuun. Acum ca v-ati facut oarecum o ideea despre acest proiect, sa va impartasesc putin din munca din spate a acestui proiect. Munca a inceput inca din iunie 2008 cand au fost alesi cei 3 coordonatori, care au avut si sarcina sa gaseasca si finantare pentru a putea pune in practica acest ambitios proiect. Acest pas a constitut partea usoara, intrucat incepand cu ianuarie 2009, am ajuns sa ma raportez in ce zi suntem in functie de ce sedinta aveam. Am petrecut foarte multe ore cu fetele si co-coordonatorii implicati, incercand sa rezolvam toate probleme care apareau la fiecare sedinta. Cred ca niciodata nu o sa il uit pe Alex (Obama) cum a preluat initiativa la o sedinta si a facut diferite trasee pentru participanti ca sa incapem in sala de mese...chiar daca am stat atunci 4 ore in aceeasi sala, lipiti de scaune, am ras cu lacrimi.

In 13 martie am avut debutul proiectului prin conferinta de deschidere, si emotiile au fost maxime, mai ales ca in desteptaciunea mea imensa am uitat sa aduc cafeaua la coffee break si pret de 10 minute am servit doar ceai...Dar participantii au inteles situatia si am facut haz de necaz. La final toata lumea a fost multumita de coffee break, si mai ales de ceaiul de lamaie, pe care cu greu l-am facut sa treaca de votul celorlalti coordonatori si co-coordonatori :-p

Acum la aproape 1 luna, cand mi-am recuperat viata si somnul, pot spune ca acest eveniment a fost cel mai important proiect pe care l-am organizat, in urma caruia am invatat sa ma organizez mai bine, sa relationez mai bine cu oamenii si sa fac fata unor situatii de stres si intensitate maxima. Si ca sa vedeti ca nu ma laud singura: http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/parlamentul_european_la_cluj_60530.html and enjoy

Cu zambete

littlem


la conferinta de presa

cu toti participantii si voluntarii implicati in SimPE 2009

cultura

Yellow

Marti , 24.03.2009, ora 19, va asteptam la concertu special Sibiu Youth Orchestra, sala Thalia, Sibiu. Dirijor Bebeselea Gabriel, solist Raceu Vlad, vioara

Cu zambete

littlem