din Praga cu drag

Acum ceva timp postam un articol cum ca sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa obtin o bursa Erasmus in Praga. Intre timp am si ajuns in frumoasa capitala ceheasca. As fi vrut sa zic insorita capitala, dar aici soarele e ceva atat de rar, si ploile atat de dese, incat am impresia ca sunt in Anglia. Dar sunt fericita ca am ajuns aici, in cele din urma, mai ales ca am calatorit vreo 18 ore cu trenu. Puteti sa va amuzati de modul in care m-am asigurat pe timpul noptii in tren, pentru ca eram singura si cum sunt mai panicoasa din fire, mi-am luat toate masurile de siguranta care le aveam la dispozitie :-p

Am optat sa stau in camin, pentru ca e clar mai ieftin decat sa stau in chirie, dar si pentru ca aici sunt cazati toti studentii Erasmus, si m-am gandit ca e o sansa buna sa cunosc lume. Pana aici toate bune si frumoase, numai ca atunci cand am ajuns la camin, cei de la receptie m-au cam luat drept baiat si astfel am ajuns sa stau in camera cu un tip! Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns in camera si am vazut ca din pat ies 2 picioare..masculine :-p. Nici unu din noi nu avea chef sa se mute, asa ca am hotarat sa stam asa o perioada. Andreas s-a dovedid a fi un tip foarte de treaba, cu care am ras foarte mult si cu care pot sa vorbesc foarte multe chestii. Intre timp el s-a mutat, si acum stau cu o tipa din Spania, la fel de amuzanta si de simpatica, care cred ca imi va lipsi foarte mult cand o sa plec.

Alte peripetii : in prima zi cand mi-am pus mancarea pe frigider- aveam snitzele home made de catre mama si carne buna de pui- m-am trezit fara ea! De mentionat ca avem 2 frigidere pe palier, care servesc la vreo 6 camere. M-am cam ofticat eu asa cand am vazut ca patesc una ca asta, si mi-am luat restu de mancare si mi-am lipit-o de pervazul geamului- stau la etajul 6, asa ca de aici cam greu sa mi se fure.

Intre timp problema cu frigideru s-a rezolvat, ne-am pus lacat, incep sa ma bucur din plin de viata de student Erasmus, care e diferita de ceea ce ma asteptam, si nu ma gandesc la cat de mult imi lipsesc prietenii mei de acasa.

long time ago

Uau!

Un bun prieten care cotrobaia prin podul lui a dat peste acest mic si uitat pachet de scrieri, numit blog! Nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand mi-am revazut opera de arta ( :-))) ), mai ales ca stiu ca atunci cand am inceput acest blog eram foarte entuziasmata sa scriu, sa impartasesc cu restu lumii ce cred si ce traiesc eu. Acum, recitind ultimele articole, mi-am dat seama ca nu am mai scris nu din lipsa de activitate, ca de asta am avut din plin :-p (si acum va rog sa nu va ganditi la cine stie ce prostii) ci pur si si simplu din comoditate. Imi era lene sa stau in fata laptopului, sa incerc sa imi gasesc o exprimare cat mai buna si mai potrivita pentru postarile mele.

Cred ca de acum inainte nu o sa ma mai gandesc prea mult la asta, ci pur si simplu o sa scriu, pentru ca la urma urmei, nu am talent de jurnalist, dar imi place sa scriu, nu am experienta vasta in domeniu, dar sunt gata sa o dobandesc. Si in plus, stiu cativa oameni carora le e dor de blogu meu si de mine.

Acestea fiind spuse, imi urez mie insami bun revenit in lumea blogurilor si sa am cat mai multe articole :-d.

de zambit si cugetat

Yellow

De la un prieten citire. Just enjoy si apoi stati si vedeti cata dreptate are, lasand la o parte satira si umorul. Recunoastesti va rog talentul...poate asa mic cum e el.

Cu zambete largi

littlem

http://www.poezie.ro/index.php/personals/13900244/Vând_ţară…

pentru ca stiu ca pot

Yellow

Sunt fericita si mandra de mine!!! Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa crezi in ceea ce vrei, sa muncesti sa obtii ceea ce vrei si la sfarsit, cand ai obtinut, sa savurezi clipa din plin si indelung.

Azi -15 mai-am avut interviul pentru a obtine o mobilitate Erasmus , in Praga, pentru primul semestru din anul 3. Am fost foarte stresata de chestia asta, in mare si pentru ca asa sunt eu , mai stresata de felu meu, dar si pentru ca imi doream foarte extrem de mult sa reusesc. Am muncit mult sa imi fac dosaru de aplicatie, si nu a fost doar munca pe care am depus-o acum, in ultima luna...mi-am dat seama ca toata munca mea de pana acum..toate trainningurile, toate proiectele natioanale sau locale in care m-am implicat..acum se vad rezultatele..pe langa satisfactia oferita atunci pe moment.

Chiar daca a fost stresant pana am aflat rezultatele, nimic nu cred ca se poate compara cu momentul in care am aflat ca voi pleca in Praga la anu...mai ales ca eram 4 studenti pe o bursa, si toti ne-o doream foarte mult. Pana la urma toti am reusit sa obtinem o mobilitate Erasmus, fie ca a fost unde am vrut fie prin redistribuire. Cu mare drag va recomand celor care va ganditi sa plecati Erasmus..nu stati pe ganduri...e ceva munca, dar si un sentiment incredibil cand vezi ca se poate si mai ales atunci cand ai incredere in tine.

Cu un zambet mare si fericit

littlem

a trip to the big city

Yellow

Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.

Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.

Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.

Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand

Cu zambete


littlem

in Parcul Cismigiu

copilu din mine prin Parcul Herastrau

Surorile Roman

SimPE2009

Yellow

Chiar daca a trecut ceva vreme de la evenimentul care da si titlul acestui minunat-care sper ca va fi-articol- intentionat am asteptat atat, pentru ca asa pot sa scriu mai obiectiv, la o distanta de toate emotiile, bucuria, stresul si oboseala care au fost atunci si imediat dupa.

Pentru cei care (inca) nu stiau anul acesta la Cluj a avut loc cea de-a doua editie a Simularii de Parlament European. Intrucat la prima editie a proiectului am fost participant, experimentand pentru 3 zile viata de euro-parlamentar, anul acesta am hotarat sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad cum e sa si organizezi un astfel de eveniment. Inainte sa va impartasesc din experienta acumulata, cred ca ar fi mai ok sa vad dau niste detalii legate de proiect in sine.

Simularea de Parlament European, este un proiect national, organizat de SSE (Societatea Studentilor Europenisti, www.sse.ro ) Cluj-Napoca, si care reuneste 135 de participanti din toata tara, de la cele mai importante centre universitare nationale. Aflat la cea de-a doua editie, proeictul a fost finantat de catre The German Marshall Fund, prin Programul Balkan Trust for Democracy, si a urmarit structura Parlamentului European. Cei 135 de participanti au fost impartiti pe 5 comitete, fiecare dintre ei reprezentand o tara si un partid, discutand timp de 2 zile probleme actuale ale Europei. Rezultatele celor 2 zile de sedinte pe comitete au putut fi observate in cadrul sedintei plenare, cand fiecare comitet a supus votului plenar 1 sau 2 rezolutii.

Buuun. Acum ca v-ati facut oarecum o ideea despre acest proiect, sa va impartasesc putin din munca din spate a acestui proiect. Munca a inceput inca din iunie 2008 cand au fost alesi cei 3 coordonatori, care au avut si sarcina sa gaseasca si finantare pentru a putea pune in practica acest ambitios proiect. Acest pas a constitut partea usoara, intrucat incepand cu ianuarie 2009, am ajuns sa ma raportez in ce zi suntem in functie de ce sedinta aveam. Am petrecut foarte multe ore cu fetele si co-coordonatorii implicati, incercand sa rezolvam toate probleme care apareau la fiecare sedinta. Cred ca niciodata nu o sa il uit pe Alex (Obama) cum a preluat initiativa la o sedinta si a facut diferite trasee pentru participanti ca sa incapem in sala de mese...chiar daca am stat atunci 4 ore in aceeasi sala, lipiti de scaune, am ras cu lacrimi.

In 13 martie am avut debutul proiectului prin conferinta de deschidere, si emotiile au fost maxime, mai ales ca in desteptaciunea mea imensa am uitat sa aduc cafeaua la coffee break si pret de 10 minute am servit doar ceai...Dar participantii au inteles situatia si am facut haz de necaz. La final toata lumea a fost multumita de coffee break, si mai ales de ceaiul de lamaie, pe care cu greu l-am facut sa treaca de votul celorlalti coordonatori si co-coordonatori :-p

Acum la aproape 1 luna, cand mi-am recuperat viata si somnul, pot spune ca acest eveniment a fost cel mai important proiect pe care l-am organizat, in urma caruia am invatat sa ma organizez mai bine, sa relationez mai bine cu oamenii si sa fac fata unor situatii de stres si intensitate maxima. Si ca sa vedeti ca nu ma laud singura: http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/parlamentul_european_la_cluj_60530.html and enjoy

Cu zambete

littlem


la conferinta de presa

cu toti participantii si voluntarii implicati in SimPE 2009

cultura

Yellow

Marti , 24.03.2009, ora 19, va asteptam la concertu special Sibiu Youth Orchestra, sala Thalia, Sibiu. Dirijor Bebeselea Gabriel, solist Raceu Vlad, vioara

Cu zambete

littlem