vineri, 23 octombrie 2009
deasupra pamantului
Maine o sa am ocazia sa experimentez ceva total nou si inedit. Un amic din Praga este instructor de zbor si m-a invitat la o tura cu avionu!! Vremea se anunta a fi numai buna de dat cu avionu si de incercat sa aterizam fara probleme majore. So, wish me luck, keep your fingers crossed for me si revin maine cu detalii multe si proaspete
joi, 22 octombrie 2009
la curent cu tot ce misca
Chiar daca sunt departe de tara, imi place sa ma tin la curent cu ce se intampla pe plaiuri mioritice, mai ales in domeniul politic. Asa ca am urmarit cu mare interes actiunile care au tinut prima pagina a ziarelor in ultima saptamana. Am fost foarte amuzata sa vad ce mare tam-tam s-a creeat in jurul primarului nostru si posibila lui numire ca prim-ministru. Toata lumea vorbea despre asta, ba chiar am citit ca la Sibiu s-a adunat lumea in piata mare ca sa il sustina, ca mai apoi totul sa se termine, sau macar sa fie pus pe pauza, de decizia mai marelui.
Personal, cred ca a facut o greseala ca nu l-a numit pe Iohannis, pentru ca desi nu imi place omu, trebuie sa recunosc ca e capabil si ar fi fost in stare sa produca schimbarea mult dorita. E drept ca in 2 luni nu ar fi facut mare lucru, dar si-ar fi asigurat locu dupa alegerile prezidentiale, ar fi aratat ca e omul potrivit. Cu respingerea lui Iohannis ca prim-ministru, presedintele cred ca a cam pierdut din suportul sibienilor, care il respecta foarte mult pe primar. La urma urmei, au si de ce, pentru ca a facut multe lucruri bune pentru oras si a contribuit la dezvoltarea si recunoasterea sa internationala. Repet, nu imi place omul deloc, dar consider ca trebuie sa dam Cezaurului ce a al Cezaurului.
Astept cu nerabdare alegerile din noiembrie, si clar o sa merg sa votez la ambasada, pentru ca dupa fiascoul creat la alegerile pentru PE, mi-am promis ca nu o sa mai ratez nici un vot. E aproape clar ca va iesi tot Basescu, dar sunt foarte curioasa cu cine va intra in turul 2.
Personal, cred ca a facut o greseala ca nu l-a numit pe Iohannis, pentru ca desi nu imi place omu, trebuie sa recunosc ca e capabil si ar fi fost in stare sa produca schimbarea mult dorita. E drept ca in 2 luni nu ar fi facut mare lucru, dar si-ar fi asigurat locu dupa alegerile prezidentiale, ar fi aratat ca e omul potrivit. Cu respingerea lui Iohannis ca prim-ministru, presedintele cred ca a cam pierdut din suportul sibienilor, care il respecta foarte mult pe primar. La urma urmei, au si de ce, pentru ca a facut multe lucruri bune pentru oras si a contribuit la dezvoltarea si recunoasterea sa internationala. Repet, nu imi place omul deloc, dar consider ca trebuie sa dam Cezaurului ce a al Cezaurului.
Astept cu nerabdare alegerile din noiembrie, si clar o sa merg sa votez la ambasada, pentru ca dupa fiascoul creat la alegerile pentru PE, mi-am promis ca nu o sa mai ratez nici un vot. E aproape clar ca va iesi tot Basescu, dar sunt foarte curioasa cu cine va intra in turul 2.
din Praga cu drag
Acum ceva timp postam un articol cum ca sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa obtin o bursa Erasmus in Praga. Intre timp am si ajuns in frumoasa capitala ceheasca. As fi vrut sa zic insorita capitala, dar aici soarele e ceva atat de rar, si ploile atat de dese, incat am impresia ca sunt in Anglia. Dar sunt fericita ca am ajuns aici, in cele din urma, mai ales ca am calatorit vreo 18 ore cu trenu. Puteti sa va amuzati de modul in care m-am asigurat pe timpul noptii in tren, pentru ca eram singura si cum sunt mai panicoasa din fire, mi-am luat toate masurile de siguranta care le aveam la dispozitie :-p
Am optat sa stau in camin, pentru ca e clar mai ieftin decat sa stau in chirie, dar si pentru ca aici sunt cazati toti studentii Erasmus, si m-am gandit ca e o sansa buna sa cunosc lume. Pana aici toate bune si frumoase, numai ca atunci cand am ajuns la camin, cei de la receptie m-au cam luat drept baiat si astfel am ajuns sa stau in camera cu un tip! Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns in camera si am vazut ca din pat ies 2 picioare..masculine :-p. Nici unu din noi nu avea chef sa se mute, asa ca am hotarat sa stam asa o perioada. Andreas s-a dovedid a fi un tip foarte de treaba, cu care am ras foarte mult si cu care pot sa vorbesc foarte multe chestii. Intre timp el s-a mutat, si acum stau cu o tipa din Spania, la fel de amuzanta si de simpatica, care cred ca imi va lipsi foarte mult cand o sa plec.
Alte peripetii : in prima zi cand mi-am pus mancarea pe frigider- aveam snitzele home made de catre mama si carne buna de pui- m-am trezit fara ea! De mentionat ca avem 2 frigidere pe palier, care servesc la vreo 6 camere. M-am cam ofticat eu asa cand am vazut ca patesc una ca asta, si mi-am luat restu de mancare si mi-am lipit-o de pervazul geamului- stau la etajul 6, asa ca de aici cam greu sa mi se fure.
Intre timp problema cu frigideru s-a rezolvat, ne-am pus lacat, incep sa ma bucur din plin de viata de student Erasmus, care e diferita de ceea ce ma asteptam, si nu ma gandesc la cat de mult imi lipsesc prietenii mei de acasa.
long time ago
Uau!
Un bun prieten care cotrobaia prin podul lui a dat peste acest mic si uitat pachet de scrieri, numit blog! Nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand mi-am revazut opera de arta ( :-))) ), mai ales ca stiu ca atunci cand am inceput acest blog eram foarte entuziasmata sa scriu, sa impartasesc cu restu lumii ce cred si ce traiesc eu. Acum, recitind ultimele articole, mi-am dat seama ca nu am mai scris nu din lipsa de activitate, ca de asta am avut din plin :-p (si acum va rog sa nu va ganditi la cine stie ce prostii) ci pur si si simplu din comoditate. Imi era lene sa stau in fata laptopului, sa incerc sa imi gasesc o exprimare cat mai buna si mai potrivita pentru postarile mele.
Cred ca de acum inainte nu o sa ma mai gandesc prea mult la asta, ci pur si simplu o sa scriu, pentru ca la urma urmei, nu am talent de jurnalist, dar imi place sa scriu, nu am experienta vasta in domeniu, dar sunt gata sa o dobandesc. Si in plus, stiu cativa oameni carora le e dor de blogu meu si de mine.
Acestea fiind spuse, imi urez mie insami bun revenit in lumea blogurilor si sa am cat mai multe articole :-d.
Un bun prieten care cotrobaia prin podul lui a dat peste acest mic si uitat pachet de scrieri, numit blog! Nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand mi-am revazut opera de arta ( :-))) ), mai ales ca stiu ca atunci cand am inceput acest blog eram foarte entuziasmata sa scriu, sa impartasesc cu restu lumii ce cred si ce traiesc eu. Acum, recitind ultimele articole, mi-am dat seama ca nu am mai scris nu din lipsa de activitate, ca de asta am avut din plin :-p (si acum va rog sa nu va ganditi la cine stie ce prostii) ci pur si si simplu din comoditate. Imi era lene sa stau in fata laptopului, sa incerc sa imi gasesc o exprimare cat mai buna si mai potrivita pentru postarile mele.
Cred ca de acum inainte nu o sa ma mai gandesc prea mult la asta, ci pur si simplu o sa scriu, pentru ca la urma urmei, nu am talent de jurnalist, dar imi place sa scriu, nu am experienta vasta in domeniu, dar sunt gata sa o dobandesc. Si in plus, stiu cativa oameni carora le e dor de blogu meu si de mine.
Acestea fiind spuse, imi urez mie insami bun revenit in lumea blogurilor si sa am cat mai multe articole :-d.
miercuri, 5 august 2009
de zambit si cugetat
Yellow
De la un prieten citire. Just enjoy si apoi stati si vedeti cata dreptate are, lasand la o parte satira si umorul. Recunoastesti va rog talentul...poate asa mic cum e el.
Cu zambete largi
littlem
http://www.poezie.ro/index.php/personals/13900244/Vând_ţară…
De la un prieten citire. Just enjoy si apoi stati si vedeti cata dreptate are, lasand la o parte satira si umorul. Recunoastesti va rog talentul...poate asa mic cum e el.
Cu zambete largi
littlem
http://www.poezie.ro/index.php/personals/13900244/Vând_ţară…
vineri, 15 mai 2009
pentru ca stiu ca pot
Yellow
Sunt fericita si mandra de mine!!! Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa crezi in ceea ce vrei, sa muncesti sa obtii ceea ce vrei si la sfarsit, cand ai obtinut, sa savurezi clipa din plin si indelung.
Azi -15 mai-am avut interviul pentru a obtine o mobilitate Erasmus , in Praga, pentru primul semestru din anul 3. Am fost foarte stresata de chestia asta, in mare si pentru ca asa sunt eu , mai stresata de felu meu, dar si pentru ca imi doream foarte extrem de mult sa reusesc. Am muncit mult sa imi fac dosaru de aplicatie, si nu a fost doar munca pe care am depus-o acum, in ultima luna...mi-am dat seama ca toata munca mea de pana acum..toate trainningurile, toate proiectele natioanale sau locale in care m-am implicat..acum se vad rezultatele..pe langa satisfactia oferita atunci pe moment.
Chiar daca a fost stresant pana am aflat rezultatele, nimic nu cred ca se poate compara cu momentul in care am aflat ca voi pleca in Praga la anu...mai ales ca eram 4 studenti pe o bursa, si toti ne-o doream foarte mult. Pana la urma toti am reusit sa obtinem o mobilitate Erasmus, fie ca a fost unde am vrut fie prin redistribuire. Cu mare drag va recomand celor care va ganditi sa plecati Erasmus..nu stati pe ganduri...e ceva munca, dar si un sentiment incredibil cand vezi ca se poate si mai ales atunci cand ai incredere in tine.
Cu un zambet mare si fericit
littlem
Sunt fericita si mandra de mine!!! Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa crezi in ceea ce vrei, sa muncesti sa obtii ceea ce vrei si la sfarsit, cand ai obtinut, sa savurezi clipa din plin si indelung.
Azi -15 mai-am avut interviul pentru a obtine o mobilitate Erasmus , in Praga, pentru primul semestru din anul 3. Am fost foarte stresata de chestia asta, in mare si pentru ca asa sunt eu , mai stresata de felu meu, dar si pentru ca imi doream foarte extrem de mult sa reusesc. Am muncit mult sa imi fac dosaru de aplicatie, si nu a fost doar munca pe care am depus-o acum, in ultima luna...mi-am dat seama ca toata munca mea de pana acum..toate trainningurile, toate proiectele natioanale sau locale in care m-am implicat..acum se vad rezultatele..pe langa satisfactia oferita atunci pe moment.
Chiar daca a fost stresant pana am aflat rezultatele, nimic nu cred ca se poate compara cu momentul in care am aflat ca voi pleca in Praga la anu...mai ales ca eram 4 studenti pe o bursa, si toti ne-o doream foarte mult. Pana la urma toti am reusit sa obtinem o mobilitate Erasmus, fie ca a fost unde am vrut fie prin redistribuire. Cu mare drag va recomand celor care va ganditi sa plecati Erasmus..nu stati pe ganduri...e ceva munca, dar si un sentiment incredibil cand vezi ca se poate si mai ales atunci cand ai incredere in tine.
Cu un zambet mare si fericit
littlem
joi, 9 aprilie 2009
a trip to the big city
Yellow
Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.
Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.
Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.
Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand
Cu zambete
littlem
in Parcul Cismigiu
copilu din mine prin Parcul Herastrau
Surorile Roman
Week-endul trecut (3-5 aprilie) mi-am luat inimioara in dinti si m-am aventurat in jungla numita Bucuresti ca s-o vizitez pe sora-mea, care isi face masteru acolo, la UNESCO , asta dupa ce din septembrie imi tot fac curaj sa ajung la ea.
Pana aici toate bune si frumoase. Am mai avut chiar si norocu ca un prieten sa mearga la Bucuresti cu masina, so i tagged along (partea amuzanta e ca Dan pare sa fie cel care brings together surorile Roman :-p). Pornim noi la drum la 2:30 noaptea si dupa nici o jumate de ora eram trasi pe dreapta pentru ca mi se facuse rau...am inceput bine, mi-am zis. Am trecut si peste asta si dupa 5 ore fara mancare si somn, la ora 7:30 ne confruntam cu jungla si nenorocirea de trafic din Bucuresti. Dupa mai bine de 1 ora eram in apartament la sora-mea, mancand de zor si povestind printre :-p.
Mai zapacita de felul meu, dar si pentru ca sora-mea lucra, m-am aventurat de una singura prin minunata si insorita capitala (am avut norocul unei vremi superbe), dar nu asa oricum, ci cu hartiuta cu indicatii dupa mine, in care era specificat cand si unde sa trec strada. A fost mai mult decat amuzant cand eu cautam hotelul Intercontinental care era in fata mea, numai ca eu nu il vedeam (probabil pentru ca era mult prea mare :-p). Intr-un final am ajuns unde trebuia, mandra de mine ca nu m-am incurcat in tramvaie, busuri si alte cele, cum am facut in Viena.
Dupa 2 zile de plimbare prin Cismigiu (care e minuat), Herastrau (care mi s-a parut putin prea elegant pentru mine) si Carol (unde daca nu aveam compania persoanei cu care eram, nu mi-ar fi placut deloc) si dansat(ma rog sora-mea zice ca am lancezit) prin vreo 2 cluburi am ajuns la concluzia ca Bucurestiul e frumos, cu un amalgam arhitectural minunat si unic, dar ca e mult prea impersonal, rece, si cu prea multi oameni care nu zambesc si nu cred ca as putea sa imi fac o viata acolo. Dar asa de un week-end de distractie la sora-mea, merge oricand
Cu zambete
littlem
in Parcul Cismigiu
copilu din mine prin Parcul Herastrau
Surorile Roman
Abonați-vă la:
Postări (Atom)