Prague, after 2 weeks

2 weeks have passed since i got home, since i left Prague and i left behind friends, memories and great experiences. I took this time to write about the whole experience in order to at least try and be a little objective about the whole experience. The whole Erasmus-Prague experience was amazing, filled with great unforgettable moments.
Living there for 6 months i got to experience a lot of things for the first time, like living in a dorm room with someone who in the beginning was a complete stranger for me, but who at the end i had difficult times saying good bye to; or learning to speak Spanish fluently, even though i have never studied the language; or eating "tortillia de patatas" for the first time and simply loving it. But by far the best "first time" was flying a and with a small airplane. Simply amazing.
I think i will never be able to forget the funny crazy spanish girl, whose english even though not the best, was willing to learn, and whose openness and kind heart brought us in the same room and we were able to live together really great moments. "Good morning, Cruz. how was the party?"
I know that if it weren't for all the people i have met, my experience would not have been even half as great. So guys, this is for all of you who have been a part of this. Thank you. It has been a privilege getting to know you all.
From a more academically point of view, I got to experience a completely new system and I discovered that with the right motivation i can go over my limits and reach just a little bit higher than i knew i could. And that is a great feeling. It makes your self belief go high and you feel good about yourself.The subjects i studied there were completely new for me and i felt with each class I attended I could actually say that i have learned something new and interesting.
On a more personal level, the Prague experience made me realize that I can start from zero wherever I am, as long as I don't forget who I am, as long as I keep an open mind and an optimistic spirit.Naturally, i felt scared at first, being alone in a new city, not knowing anyone and with no familiar faces around. But not letting all this overwhelming me I got to know great people with whom i experienced great and unforgettable moments.
About my Erasmus experience, i could write pages, remembering all the people i have met, all the memories i have made and all the funny things.Because after time will pass, the memories will be all that will have been left. And they will always make me smile and go back to our dorm room, and to the corridor parties and all the parties where we always had great times. As an overall this experience was simply great, hard and challenging, but one that in the end has brought out the best in me.

vreau

aici ninge
si eu vreau!!
vreau vara
vreau primavara.vreau miros de zambile si soare zambitor
vreau soare vreau povesti la banca pana dimineata la 3.vreau cafea in geam
vreau ciocolata calda cu scortisoara.vreau plimbari lungi si lente
si eu...
ooff, trebuia sa continui cu "vreau..."
vreau sa aud noaptea greierii cum imi canta sub geam.vreau sa prind o ploaie torentiala de vara
da...vreau sa ma trezesc in ploaie.vreau sa deschid geamu si sa strig tare : buna dimineata, soare!!vreau sa fiu imbratisata
acum?

to be or not to be

Dupa 6 luni petrecute in Praga, peste cateva zile o sa ma intorc in Cluj, sa imi termin facultatea. Needless to say ca experienta Erasmus in Praga a fost una incredibila, in care am avut ocazia sa cunosc oameni minunati, oameni care mi-au devenit prieteni si cu care stiu ca o sa pastrez legatura. Am avut sansa sa vad cum e intr-adevar sa inveti in sistem european, sa fii intr-un mediu total nou si cu adevarat provocator din punct de vedere educational.
Problema se pune acum , ce fac dupa ce ma intorc? Adica e clar ca o sa imi termin facultatea, si dupa aia? E a noastra scumpa tara la nivelu la care poate concura cu alte tari din punct de vedere al calitatii educatiei care o ofera, in asa maniera incat chiar sa poata sa reprezinte o optiune solida pentru un absolvent de facultate in cautare de master?
My good friend Calin imi tine teorii de fiecare data cand spun ca eu vreau sa plec din tara...imi arunca argumente de genu ca nu am descoperit farmecul tarii, ospitalitate, natura, si gramada de oameni klumea care sunt aici. Da, corect, Romania e o tara foarte frumoasa, cu peisaje incredibile, oamenii sunt foarte de treaba- ma rog, majoritatea dintre ei- si e greu sa nu te indragostesti de toata astea. Trust me, am promovat la greu Romania aici.
Dar din pacate nu pot sa fiu turist la mine in tara si sa nu ma simt afectata de coruptia care e la noi, de prostia si inegalitatea de sanse. Da, de acord, nu suntem singura tara unde exista toate problemele astea, dar suntem singura tara unde din pacate pasii se fac nu inspre ceva mai bun, ci inspre tot mai rau.
Si atunci intrebarea mea este, dragul meu Calin, raman in tara pentru ca e atat de frumoasa si ospitaliera si ma hranesc cu asta, sau plec si gasesc ceva mai bun care imi aduce pe masa ceva mai mult decat salariu minim si vise stalcite?

mi-e dor

mi-e dor sa te vad
mi-e dor sa iti sar in brate
mi-e dor sa ma enervezi si apoi sa imi aici chill...si apoi relax...si in cele din urma..calmeaza-te
mi-e dor sa povestim
mi-e dor sa ma pierd in ochii tai
mi-e dor sa imi pierd degetele si gandurile in paru tau
mi-e dor sa imi dovedesti mereu ca ma insel
mi-e dor sa ne imbatam impreuna
mi-e dor sa te vad zambind
mi-e dor sa ma provoci la cele mai aiurea chestii
mi-e dor sa ma faci sa plang
mi-e dor sa ma faci sa rad

i guess...mi-e dor de tine

cea mai minunata zi

Va scriam vineri ca sambata o sa zbor pentru prima data! well i did!! si a fost cea mai frumoasa experienta de pana acum.

Am pornit cu Alex- instructorul- dis de dimineata, ma rog la 11 :-p, spre orasu Kolin , care e la 57 de kilometri de Praga, si de acolo am mai mers cu auto-talpa inca vreo 40 de minute pana am ajuns la aeroportul din Kolin. Reactia mea cand am ajuns: "Uai ce de avioane!!" Raspunsul lui Alex : "Pai da, din moment ce suntem pe un aeroport". De cum am ajuns Alex s-a apucat sa faca inspectia avionului cu care urmam sa zburam. E un lucru pe care il face intotdeauna inainte de a zbura. A verificat inca o data conditiile meteo, a dotat avionul cu pungi in caz de nevoie :-p, si apoi we were set to fly.

Decolarea s-a facut fara probleme, nici nu am simtit cand eram deja in aer si vedeam cum casele se fac din ce in ce mai mici. Desi cea mai ridicata altitudine la care am zburat a fost 400 de metri, aveam impresia ca sunt foarte foarte sus. Fara indoiala cel mai frumos si mai plin de adrenalina moment a fost cand am urcat brusc si apoi am zburat in picaj! A fost ceva de nedescris. In cabina s-a produs efectul de gravitatie inversa si pluteam efectiv prin cabina si la fel s-a intamplat cu camera si apa care le aveam cu mine. A fost incredibil.

Fiind pentru prima data cand eram intr-un avion, a fost o experienta extraordinara pe care abia astept sa o repet. Daca la decolare am fost destul de calma si de linistita,nu la fel am fost la aterizare. Sa vad cum pamantul de apropie de mine cu viteza, nu a fost tocmai o senzatie foarte placuta. Dar Alex e in instructor foarte priceput si am avut o aterizare lina, fara bruscari mari.

Desi am ajuns acasa rupta de oboseala, am avut o zi minunata, in care am cunoscut noi trairi si am descoperit noi modalitati de a avea trairi inedite. Va las sa admirati cateva poze si un mic filmuletz

deasupra pamantului

Maine o sa am ocazia sa experimentez ceva total nou si inedit. Un amic din Praga este instructor de zbor si m-a invitat la o tura cu avionu!! Vremea se anunta a fi numai buna de dat cu avionu si de incercat sa aterizam fara probleme majore. So, wish me luck, keep your fingers crossed for me si revin maine cu detalii multe si proaspete

la curent cu tot ce misca

Chiar daca sunt departe de tara, imi place sa ma tin la curent cu ce se intampla pe plaiuri mioritice, mai ales in domeniul politic. Asa ca am urmarit cu mare interes actiunile care au tinut prima pagina a ziarelor in ultima saptamana. Am fost foarte amuzata sa vad ce mare tam-tam s-a creeat in jurul primarului nostru si posibila lui numire ca prim-ministru. Toata lumea vorbea despre asta, ba chiar am citit ca la Sibiu s-a adunat lumea in piata mare ca sa il sustina, ca mai apoi totul sa se termine, sau macar sa fie pus pe pauza, de decizia mai marelui.

Personal, cred ca a facut o greseala ca nu l-a numit pe Iohannis, pentru ca desi nu imi place omu, trebuie sa recunosc ca e capabil si ar fi fost in stare sa produca schimbarea mult dorita. E drept ca in 2 luni nu ar fi facut mare lucru, dar si-ar fi asigurat locu dupa alegerile prezidentiale, ar fi aratat ca e omul potrivit. Cu respingerea lui Iohannis ca prim-ministru, presedintele cred ca a cam pierdut din suportul sibienilor, care il respecta foarte mult pe primar. La urma urmei, au si de ce, pentru ca a facut multe lucruri bune pentru oras si a contribuit la dezvoltarea si recunoasterea sa internationala. Repet, nu imi place omul deloc, dar consider ca trebuie sa dam Cezaurului ce a al Cezaurului.

Astept cu nerabdare alegerile din noiembrie, si clar o sa merg sa votez la ambasada, pentru ca dupa fiascoul creat la alegerile pentru PE, mi-am promis ca nu o sa mai ratez nici un vot. E aproape clar ca va iesi tot Basescu, dar sunt foarte curioasa cu cine va intra in turul 2.