Va scriam vineri ca sambata o sa zbor pentru prima data! well i did!! si a fost cea mai frumoasa experienta de pana acum.
Am pornit cu Alex- instructorul- dis de dimineata, ma rog la 11 :-p, spre orasu Kolin , care e la 57 de kilometri de Praga, si de acolo am mai mers cu auto-talpa inca vreo 40 de minute pana am ajuns la aeroportul din Kolin. Reactia mea cand am ajuns: "Uai ce de avioane!!" Raspunsul lui Alex : "Pai da, din moment ce suntem pe un aeroport". De cum am ajuns Alex s-a apucat sa faca inspectia avionului cu care urmam sa zburam. E un lucru pe care il face intotdeauna inainte de a zbura. A verificat inca o data conditiile meteo, a dotat avionul cu pungi in caz de nevoie :-p, si apoi we were set to fly.
Decolarea s-a facut fara probleme, nici nu am simtit cand eram deja in aer si vedeam cum casele se fac din ce in ce mai mici. Desi cea mai ridicata altitudine la care am zburat a fost 400 de metri, aveam impresia ca sunt foarte foarte sus. Fara indoiala cel mai frumos si mai plin de adrenalina moment a fost cand am urcat brusc si apoi am zburat in picaj! A fost ceva de nedescris. In cabina s-a produs efectul de gravitatie inversa si pluteam efectiv prin cabina si la fel s-a intamplat cu camera si apa care le aveam cu mine. A fost incredibil.
Fiind pentru prima data cand eram intr-un avion, a fost o experienta extraordinara pe care abia astept sa o repet. Daca la decolare am fost destul de calma si de linistita,nu la fel am fost la aterizare. Sa vad cum pamantul de apropie de mine cu viteza, nu a fost tocmai o senzatie foarte placuta. Dar Alex e in instructor foarte priceput si am avut o aterizare lina, fara bruscari mari.
Desi am ajuns acasa rupta de oboseala, am avut o zi minunata, in care am cunoscut noi trairi si am descoperit noi modalitati de a avea trairi inedite. Va las sa admirati cateva poze si un mic filmuletz
Maine o sa am ocazia sa experimentez ceva total nou si inedit. Un amic din Praga este instructor de zbor si m-a invitat la o tura cu avionu!! Vremea se anunta a fi numai buna de dat cu avionu si de incercat sa aterizam fara probleme majore. So, wish me luck, keep your fingers crossed for me si revin maine cu detalii multe si proaspete
Chiar daca sunt departe de tara, imi place sa ma tin la curent cu ce se intampla pe plaiuri mioritice, mai ales in domeniul politic. Asa ca am urmarit cu mare interes actiunile care au tinut prima pagina a ziarelor in ultima saptamana. Am fost foarte amuzata sa vad ce mare tam-tam s-a creeat in jurul primarului nostru si posibila lui numire ca prim-ministru. Toata lumea vorbea despre asta, ba chiar am citit ca la Sibiu s-a adunat lumea in piata mare ca sa il sustina, ca mai apoi totul sa se termine, sau macar sa fie pus pe pauza, de decizia mai marelui.
Personal, cred ca a facut o greseala ca nu l-a numit pe Iohannis, pentru ca desi nu imi place omu, trebuie sa recunosc ca e capabil si ar fi fost in stare sa produca schimbarea mult dorita. E drept ca in 2 luni nu ar fi facut mare lucru, dar si-ar fi asigurat locu dupa alegerile prezidentiale, ar fi aratat ca e omul potrivit. Cu respingerea lui Iohannis ca prim-ministru, presedintele cred ca a cam pierdut din suportul sibienilor, care il respecta foarte mult pe primar. La urma urmei, au si de ce, pentru ca a facut multe lucruri bune pentru oras si a contribuit la dezvoltarea si recunoasterea sa internationala. Repet, nu imi place omul deloc, dar consider ca trebuie sa dam Cezaurului ce a al Cezaurului.
Astept cu nerabdare alegerile din noiembrie, si clar o sa merg sa votez la ambasada, pentru ca dupa fiascoul creat la alegerile pentru PE, mi-am promis ca nu o sa mai ratez nici un vot. E aproape clar ca va iesi tot Basescu, dar sunt foarte curioasa cu cine va intra in turul 2.
Acum ceva timp postam un articol cum ca sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa obtin o bursa Erasmus in Praga. Intre timp am si ajuns in frumoasa capitala ceheasca. As fi vrut sa zic insorita capitala, dar aici soarele e ceva atat de rar, si ploile atat de dese, incat am impresia ca sunt in Anglia. Dar sunt fericita ca am ajuns aici, in cele din urma, mai ales ca am calatorit vreo 18 ore cu trenu. Puteti sa va amuzati de modul in care m-am asigurat pe timpul noptii in tren, pentru ca eram singura si cum sunt mai panicoasa din fire, mi-am luat toate masurile de siguranta care le aveam la dispozitie :-p
Am optat sa stau in camin, pentru ca e clar mai ieftin decat sa stau in chirie, dar si pentru ca aici sunt cazati toti studentii Erasmus, si m-am gandit ca e o sansa buna sa cunosc lume. Pana aici toate bune si frumoase, numai ca atunci cand am ajuns la camin, cei de la receptie m-au cam luat drept baiat si astfel am ajuns sa stau in camera cu un tip! Nu mica mi-a fost mirarea cand am ajuns in camera si am vazut ca din pat ies 2 picioare..masculine :-p. Nici unu din noi nu avea chef sa se mute, asa ca am hotarat sa stam asa o perioada. Andreas s-a dovedid a fi un tip foarte de treaba, cu care am ras foarte mult si cu care pot sa vorbesc foarte multe chestii. Intre timp el s-a mutat, si acum stau cu o tipa din Spania, la fel de amuzanta si de simpatica, care cred ca imi va lipsi foarte mult cand o sa plec.
Alte peripetii : in prima zi cand mi-am pus mancarea pe frigider- aveam snitzele home made de catre mama si carne buna de pui- m-am trezit fara ea! De mentionat ca avem 2 frigidere pe palier, care servesc la vreo 6 camere. M-am cam ofticat eu asa cand am vazut ca patesc una ca asta, si mi-am luat restu de mancare si mi-am lipit-o de pervazul geamului- stau la etajul 6, asa ca de aici cam greu sa mi se fure.
Intre timp problema cu frigideru s-a rezolvat, ne-am pus lacat, incep sa ma bucur din plin de viata de student Erasmus, care e diferita de ceea ce ma asteptam, si nu ma gandesc la cat de mult imi lipsesc prietenii mei de acasa.
Uau!
Un bun prieten care cotrobaia prin podul lui a dat peste acest mic si uitat pachet de scrieri, numit blog! Nu m-am putut abtine sa nu zambesc cand mi-am revazut opera de arta ( :-))) ), mai ales ca stiu ca atunci cand am inceput acest blog eram foarte entuziasmata sa scriu, sa impartasesc cu restu lumii ce cred si ce traiesc eu. Acum, recitind ultimele articole, mi-am dat seama ca nu am mai scris nu din lipsa de activitate, ca de asta am avut din plin :-p (si acum va rog sa nu va ganditi la cine stie ce prostii) ci pur si si simplu din comoditate. Imi era lene sa stau in fata laptopului, sa incerc sa imi gasesc o exprimare cat mai buna si mai potrivita pentru postarile mele.
Cred ca de acum inainte nu o sa ma mai gandesc prea mult la asta, ci pur si simplu o sa scriu, pentru ca la urma urmei, nu am talent de jurnalist, dar imi place sa scriu, nu am experienta vasta in domeniu, dar sunt gata sa o dobandesc. Si in plus, stiu cativa oameni carora le e dor de blogu meu si de mine.
Acestea fiind spuse, imi urez mie insami bun revenit in lumea blogurilor si sa am cat mai multe articole :-d.
