marți, 27 ianuarie 2009

suntem mai buni decat atat

Yellow

Nu mi se intampla sa scriu des (asa cum se poate bine observa din abundenta articolelor mele :-p)dar se intampla cateodata sa am foarte multe de zis/scris..si atunci, de cele mai multe ori, imi place sa incep sa scriu...asta bineinteles dupa ce l-am epuizat pe bunul meu prieten Liviu cu toate parerile mele.

Am citit zilele trecute pe blogului unui...si uite ca aici ma impotmolesc. Pentru ca as fi tentata sa scriu pe blogul unui prieten, numai ca persoana in cauza nu imi este prieten, nu il pot considera asa, e ceva mai mult si in acelasi timp ceva mai putin...dar sa nu ne lasam blocati de acest mic detaliu. Deci dupa cum ziceam..citeam zilele trecute blogului unui tip (suna atat de impersonal...n-am ce-i face) un articol care m-a antrenat apoi intr-o discutie foarte in contradictoriu cu el. Articolul este foarte bine scris, cel putin mie asa mi se pare, (va las linkul, sa va dati cu parerea www.karmaekarma@blogspot.com ) dar ceea ce a scris in articol..

Simt nevoia unui raspuns mai bun decat mesajele trimise in seara aceea. Da, meritam tot ceea ce ni se intampla, tot ceea ce am creat - bun sau rau- isi arata acum repercusiunile. Dar doar pentru ca mereu tintim sa obtinem ceva mai bun, mai performant, asta nu ne dezumanineaza, nu ne face sa uitam sa zambim, sa avem incredere si sa iubim. Atata timp cat nu ne pierdem increderea in noi insine, cat stim ca daca vrem cu adevarat ceva se poate obtine, nimic nu e imposibil, si pentru asta nu trebuie sa calci peste prietenul tau sau sa ranesti fara sa iti pese. Da, ar fi mult mai usor, dar ar diminua apoi si placerea, satisfactia de la sfarsit.

Refuz sa cred ca omul ar trece peste orice si oricine pentru a-si atinge un scop...cred ca asta ne-ar face sa ne intoarcem la starea naturala, sa iesim din societate si sa nu ne fie impuse nici un set de reguli, valori sau principii dupa care sa ne ghidam...ori omul tocmai din cauza asta a iesit din stare naturala...pentru ca simtea nevoie de asociere..se creaza astfel un paradox..cum poate omul sa isi distruga semenul pentru care a renuntat la ceva care ii era bine?


Poate ma ajuti sa iti inteleg rationamentul..


Cu zambete


littlem

Niciun comentariu: