1 saptamana de pelerinaj

Yellow

Asa cum am promis revin cu scrisul si cu incantatul cu articolele si amintirile mele din vara asta...sau ma rog de pana acum, caci vara e departe de a fi gata.

Nu incep cu inceputul ci cu ce mi-a placut mi mult. Taize. Un satuc micut afundat undeva in sudul Frantei, la 250 km de Lyon, un loc unde esti captivat de un piesaj efectiv mirifc si de niste oameni foarte deschisi si primitori. Taizeul, asa cum e el acum, a fost efectiv creat in urma cu 40 de ani de catre un elvetian, Roger, care a simtit nevoia de a face ceva pentru el, ceva mai mult decat ceea ce facuse pana atunci. Atunci cand a ajuns in Taize, satul era in paragina totala, dar cu multa dorinta si munca a reusit sa il schimbe si sa il re-creze, si sa il aduca in starea in care e acum. Iar acum Taize e o comunitate religioasa unde in fiecare saptamana sunt pana la 3000 de turisti, din toata lumea, care strabat jumatate de glob, pentru o saptamana de rugaciune, liniste dar si pentru a intra in contact cu o lume extrem de diferita, si totusi atat de buna.

Am fost prima data in Taize acum 3 ani, in 2005, si prima reactie cand am coborat din autocar a fost una....let's just say ca am izbucnit in plans, si nu pentru ca eram fericita ca eram acolo, ci datorita imaginii deloc fericite care era in fata mea...iar dinaintea mea era o mare de oameni care stateau sub niste baraci, cu o tava de plastic pe genunchi , mancand ceea ce parea a fi pranzul..credeti-ma, o imagine deloc placuta. Si pentru ca tabloul sa fie complet am fost cazati in niste dormitoare, 12 in camera, fara priza sau baie...doar 12 paturi supra-etajate, cu 2 neoane si o mica fereastra. Din nou, deloc o imagine care sa te faca sa te reintorci.

Cu toate astea, in momentul in care intrii in biserica si vezi tot ce e acolo, multimea de oameni , momentul in care incepe slujba si incep cantarile, parca totul pare atat de nesemnificativ. Dupa prima zi in Taize, deja ne obisnuisem cu programul de acolo, cu ritmul vietii. Intrucat acolo aproape tot e facut de voluntari- de la facutul mancarii pana la asigurare linistii pe timp de noapte- eu si prietena mea , Bogdi, am hotarat sa fim voluntare la spalat de vase...desi suna cam naspa, sa fii voluntar la spalat cam 3000 de vase, acolo a fost cea mai mare distractie, locul unde prietena mea si-a cunoscut prima iubire, locul unde ne-am facut multi prieteni si o gramada de amintiri. Si cam asta a insemnat pentru mine Taize la 16 ani.

Anul asta, mai exact acum 2 saptamani si un pic, am avut sansa minunanta de a ma reintoarce in Taize. Cat de putin se schimbase, dar ce efect mare si pozitiv a avut acum asupra mea. Pe langa toate acele amintiri si acei prieteni care am reusit sa ii gasesc si anul acesta, de data asta Taizeul a reusit sa produca o shimbare in mine care era demult necesara, si pe care am incercat din greu sa o obtin. Atunci cand iti doresti ceva foarte mult si mai ai si sansa sa intalnesti niste oameni absolut minunati, si sa mai fi si in locul potrivit, te poti considera cu adevarat norocos...cam asta a fost pentru mine Taize anu asta. Needless to say ca abia astept sa ma reintorc anul viitor, cand voi avea dreptul sa organizez eu excursia pana acolo. Asa ca voi, cei care tocmai ati citit my little article, dati-mi de veste daca sunteti doritori de Taize.

Cu zambete.

littlem